Am devenit ceia ce nu a trebuit sa ajung vreodata,mai rece ca zapada si mereu obosita ,prea tînara cu fericirea nemiscata .

ma tîrîi pe coate inainte dar el ,nici de gind sa se ia dupa mine . Am ajuns omul cu inima de piatra ,as strivio fiindca vreau sa traiesc . Mii sufletul mai zgomotos decit codrum in zi de toamna calcat de oameni aud cum frunzele fosnesc.Am ajuns ce nar fi trebuit sa ajung vreodata,frupt necopt dar deja gazda pentru viermi ce au atacat inima simburelui inca fraged ,si nu pleaca, stiti cines viermii? Oamenii rai, oamenii care te schimba care iti intra sub piele ,mysca bucati din tine si pleaca de parca asa si ar trebyi sa fie.Iai iau doza ,iti intorc spatelesi nu le mai pasa .Incai visam ,desi neau alungat demult din viata lor ,si in fiecare trecator ii cautam chipul lor de parca ar fi prada iar noi vînatorii lor ,vinatori lipsiti ce cautA in nestire .Sarmanii vînatori slabiti , macar un gram de fericire.alAm ajuns ce nar fi trebuit sa ajung ,si eu ,si tu,si el,si ea ,mereu obositi ,mai reci decit zapada ,lipsiti de iubire si caldura altcuiva. Asa facem noi studentii . Ne calca sufletul si ne doare, iar noi tot pe ei ii visam .Aveti grija de voi.Pa ...