Sînt un om simplu și trăiesc la țară

Și cîteodată,n-am un ban în buzunar.
Și viața-mi ba e grea,ba mai ușoară
Și am în ea și veselie și amar.
Dar fericirea oameni buni,nu e în ban
Chiar dacă mulți azi cred în bogăție.
Eu mă mîndresc și-s fericit,că-s Javgurean
Căci satul meu,e o poveste vie.
Un sat frumos,cum am mai spus,poveste
Un sat,înconjurat de stînci,păduri și văi.
Un sat cu gingașe femei,neveste
Un sat cu cei mai bravi și mai vînjoși flăcăi.
Un sat,care pe noi pe toți ne așteaptă
Cînd noi plecăm pe ani,în alte țări.
Care ne așteaptă cu miros de pîine coaptă
Și cu măicuțe,care plîng de dor pe scări.
Un sat,cu o istorie bogată
Cu oameni gospodari,mai buni,mai răi.
Un sat,în care ai o mamă și un tată
Și-n care,odihnesc buneii tăi.
Da poate și părinții îs plecați
Dar ei,în cimitir pe voi vă așteaptă.
Vă așteaptă să veniți,să-i vizitați
Chiar dacă ei sînt sus,în lumea dreaptă.
Un sat enigmă,vrajă,fără glume
Un sat,pe care noi toți îl iubim.
Căci unde nu am fi noi duși pe lume
Întodeauna-n Javgur ,toți revenim.
Un sat,poate ca miile de sate
Însă eu una știu,dragi cititori,săteni.
Că pîn în noi,a noastră inimă va bate
Ne vom mîndri,că sîntem Javgurenii.
Ne vom mîndri cu a noastre stînci,păduri,izvoare
Cu a noastre case și ograzi mai mari,mai mici.
Ne vom mîndri cu al nostru sat,chiar de nu-i mare
Ne vom mîndri,că ne-am născut aici..