Hey visatorilor!

Poftim continuarea!Pun next la 45 likeuri si 20 de comentarii!Parerea voastra pentru mine conteaza foarte mult!
Deci,va las sa cititi.
Pupici cu scantei 😘
Lectura placuta!
Sub aripile discordiei!
By #Shadaw
Capitolul 22
Eliza ,arata-te!
—Îmi pare rău, Ariel! Nu trebuia să ți se întâmple! Îmi pare așa de rău, spuse ea.
— Nu doar asta vor să afle, Eliza. Mai e ceva ce vor să știe, sunt sigură.
— Mă voi arăta lor pentru ca tu să nu mai suferi, șoptise ea.
— Nu, trebuie să vrei asta din propriile motive.
— Dar acesta e motivul meu, Ariel, nu mai vreau ca tu să fii bătută.
— Când vei fi pregatită, fă-o pentru tine, nu pentru mine, am zis zâmbind, dar eram speriată.
— Cât de bună ești tu. Vrei binele tuturor și ceilalți nu apreciază.
Nu apuc să mulțumesc deoarece apar oameni în acea cameră, oameni sau vampiri, mai bine-zis. Unul dintre ei aprinde lumina. Vad ca mai sunt două gărzi la ușă. Mă uit prin cameră și observ instrumente de tortură.
Te rog, te rog, nu face asta!
— Micuța e speriată? mă întrebase Adam cu un rânjet diabolic pe față.
— Nu o speria deoarece nu ne va mai spune nimic, țipase Sara.
— De parcă v-aș spune ceva! Nu ascund nimic! scuip cuvintele pe care le rostesc de ceva timp.
— Mai bine tăceai, făptură! Drake, adu un bici.
— Sigur, Adam! spuse Drake fără nicio ezitare.
Acum s-au întors toți împotriva mea. Vine in fața mea și ia un bici cu nouă funii. Sunt dezlegată, dar înainte să mă simt liberă, sunt trântită cu fața de un stâlp și mâinile îmi sunt legate de tavan.
— De acum când ne răspunde greșit o vei lovi, astfel se va învăța minte, ordonase Adam.
Aaron si Gabe sunt in dreapta mea și Nemesis cu Sara în stânga mea. Il simt pe Drake în spatele meu si Adam se asaza pe un scaun in fața mea. Vor sa asiste la spectacol!
— Cu cine vorbeai, Ariel?
— Cu nimeni, Adam.
Rochia îmi este ruptă la spate și apoi simt o pișcătură, iar, mai apoi, durerea se extinde. Sunt nebuni?
— Mai întreb o dată și apoi trec la următoarea întrebare. Cu cine vorbeai?
— Cu nimeni, Stăpâne! Te rog! țip disperată
Spatele imi ia foc și un scâncet îmi iese printre buze.
— Dacă nu cooperezi, Drake îți va aplica trei deodată, zise Adam dur.
— Adam,o poți omorî în acest mod! spuse Aaron care măcar vorbise pentru mine.
— Depinde de ea dacă va mai trăi. Ce creatură ești?
— Sigur nu ceea ce ești tu! i-am spus cu scârbă.
Loviturile dureau mai tare de data asta fiindcă erau mai rapide. M-am uitat în toate părțile și am văzut ființe care tânjeau să vadă sânge și durere. Desigur, pentru că sunt vampiri. M-a întrebat de cinci ori această întrebare si am simțit cum picioarele imi cedează. Nu puteam vedea nimic din cauza șiroaielor de sânge.
— Adam, dacă voi continua astfel, inima îi poate ceda, spuse Drake îngrijorat.
— Drake, nu mă mai întrerupe! Ea a ales acest mod!
E vina lui Adam. Demonul. Se pare ca l-am infuriat după ce am gândit asta. Ah, gândurile mele prostești.
— Drake! Du-te și ia cleștele. Lasă-mi mie biciul. Îi voi arăta ce e acela un monstru, spuse și venise spre mine.
Mi-a aplicat multe lovituri de bici încât am pierdut numărătoarea, lanțul cu care sunt legată clătinându-se la greutatea mea când picioarele îmi cedează.
— Acum ce crezi despre mine? îmi șoptește, dar nu mă las intimidată.
— Că ești un demon, spun și îl scuip în față.
— Tu nu ai pic de respect! Acum cleștele, Drake!
La ce bun un clește?
— Îmi pare rău, Ariel, zice Drake și începe.
Simt cum pielea îmi este ruptă, la propriu! Nu mai gândesc corect și o baltă de sânge se formează. Nu mai am puterea să țip decât să zac. Apare Eliza care își agită mâinile în disperare, dar îmi este greu să fiu atentă la ea.
— Ariel, îmi pare rău! Dacă vrei, mă arăt, mă rugase ea.
— Nu!
Știu că ceilalți nu o pot vedea și, de aceea, se întreabă ce înseamnă negația mea.
— Te rog! Am încercat să mă arăt lor. L-am întrebat pe Abaddon și mi-a spus că numai dacă ești și tu de acord mă pot arăta.
— Nu vreau, îi spun ferm.
— Dar trebuie! Asta, toată pedeapsa trebuie să înceteze. Dacă vrei, spune doar "Eliza, arată-te!", te rog.
— Nu! Nu voi pronunța acele cuvinte.
Mă uit la Adam si apoi la ceilalți.Adam se apropie de mine și îmi dezleagă mâinile, dar cu puterea mea rămasă, îl împing, acesta clătinându-se.
— Ariel, nu îți mai fac niciun rău. Lasă-mă să te ajut, spuse blând.
— Nu! Ești un demon. Nu ai inimă și, dacă ai avea, ar fi de piatră. Voi toși sunteți la fel. Monstri care știu numai să faca rau și cărora le place durerea.
— Îmi pare rău dacă chiar crezi asta despre noi, dar trebuie să te ajut.
— Nu! Vrei doar să mă omori! Atât știi să faci! Să provoci durere! țip din toți rărunchii.
— Nu mă cunoști, Ariel, nu îmi mai vorbi așa!
— Demonule!
— Nu! spune și își agită pumnii în toate părțile, lovindu-mă și pe mine, lanțul cedând, apoi cade peste mine.
Îl dau la o parte și mă ridic, încercând să stau pe șezut pe piatra rece, deoarece ăștia nu au avut bani de podea.
— Ariel, îmi pare rău! Nu am vrut să faca asta, spuse venind spre mine.
— Dacă nu ai fi vrut, nu ai fi făcut-o.
— Spune-mi, cu cine vorbeai? mă întrebase, stând pe vine lângă mine.
— Nu te-ai lăsat? Și în acest moment tot asta vrei? Nu îți pasă și de mine? lacrimile îmi curg și îl lovesc, nu se clintește, mă ustură pielea și el se uită înspre mine cu o privire mirată.
Da, vampirule, nu mi-ai consumat toată puterea.
— Logic că îmi pasă! Sunt doar curios! Toți suntem! strigă disperat Adam.
— Vei vedea, monstrule! Eliza, arată-te!
O lumină puternică apare și după ea urmează Eliza. Strălucește cu splendoare și pot să spun cu mâna pe inimă că toți au rămas înmărmuriți. Mă ia de mână și mă ridică și mă așază pe un scaun. Apoi ma imbrațișează și observ că o pot simți, iar durerea nu mai este atât de mare. Suntem suflete legate pe viață. Lui Adam îi curg câteva lacrimi și se apropie de noi.
—Adam, vărul meu drag, ce onoare este, pentru mine, să te întâlnesc din nou, nu este așa? îl întreabă Eliza în batjocură.
— Eliza, chiar tu ești? întreabă Adam fascinat.
— Da, eu sunt. Și dacă vă întrebați cu mine vorbea Ariel și nu voia să vă spună deoarece mi-a promis că nu o va face. Însă voi ați torturat-o cu ați știu mai bine.
— Eliza, nu am știut. Ne pare rău, spuse Daniel.
— Și nici nu trebuia să știi. Nu se face așa ceva, Adam! Nu mie trebuie să îmi cereți scuze, ci Arielei.
— Ce ești? o întreabă Adam pe Eliza, dar ea este pregătită ca de fiecare dată.
— Vai, dar ce curios mai ești și tu. Dacă îmi vei face ceva, nu voi simți. Nu îmi poți simți atingerea, nu pot simți nimic din partea ta sau a altuia, decât a Arielei. Ce îmi vei face, Adam ,dacă nu îți voi spune?
— Eliza, de ce îmi vorbești așa?
— Ca să dormi liniștit la noapte, sunt un spirit. De acum voi fi spiritul protector al Elizei. Nu pot să te vindec, Ariel, dar pot sa îți fac suferința mai ușoară, spuse, întorcându-se spre mine.
— Mulțumesc, e de ajuns, șoptesc către ea.
— Și acum, pentru numele Celui Sfânt, să o ajute cineva! Chiar nu aveți deloc inimă? Derek, spuse adresându-i-se unei gărzi, ia-o.
Când a vrut să mă ia in brațe, m-am dat în spate. Atunci a venit Eliza îngrijorată spre mine și m-a luat de mână.
— Nu îții va face nimic, nu este așa Derek? Acum ești în siguranță, Ariel.
— Da, Eliza, spuse Derek.
— Bine. Adam și voi, a spus arătând spre ceilalți, vreau să vorbim mai târziu. Acum trebuie să am grijă de ea, spuse arătând spre mine. Derek, haide!
Mă ia in brațe și ieșim din camera groazei. Nu mai am încredere in ei, în nimeni, înafară de spiritul meu protector și, totodată, singura mea prietenă, Eliza. Înainte să intrăm în casă, mă cuprinde un somn bun și plăcut, pe care îl meritam.