Și totuși simt că pot face orice" Capitolul 5 👑💍

Sernia- Ce căutați voi aici?!? Nicio coadă de sirenă nu a mai inotat pe lângă castelul meu! Spuneți acum ce vreți sau vă transform și pe voi în statui de piatră, iar colecția mea va fi mult mai mare.
Păi... Noi vrem piatra Laguna...
Cu tentacula ei a luat o piatră mică și albastră, din toată grămadă de obiecte strălucitoare si prețioase...
Sernia- Bucățica asta de piatră? Dacă ați venit voi două până aici de unele singure, înseamnă că piatra asta "Laguna" sau cum o mai numiți voi valorează mult, nu e așa?
Eu-Cam așa....
Sernia- Vreți pietricica asta? Atunci va trebui să faceți ceva pentru mine. Desigur este destul de stânjenitor ce voi spune acum, însă dacă vă dau piatra faceți ce zic eu!
Cu ochii mari holbați la ea, am dat din cap semn că am înțeles.
Cu mulți ani în urmă, această mare pustie era plină de viețuitoare și sirene care mă iubeau ca regină, însă acum... Nu mai am cui să îi fiu regină.. Am rămas singura în acest palat doar eu și gardienii, care ma mai păzesc de rele care se vor putea întâmpla. Toate acestea sau întâmplat doar din cauza lui Ryan, cel mai rău om pe care l-am văzut. La început era un om prietenos, bun la suflet, ajuta celelalte regate cu tot ce putea, însă banii și dependența de putere la afectat, și astfel el s-a schimbat radical. Mi-a transformat toate viețuitoarele marine în viețuitoare de uscat, iar apoi le-a transformat în slugi, ca să îi îndeplinească orice dorință, dar și ca regatul lui să fie mult mai mare. Nu am putut face nimic fiindcă Ryan mi-a furat puterile și le-a capturat într-o sferă de cristal. Și de atunci eu sunt lipsită de puterile mele și câteodată amețesc dar... Nu e așa de rău... E mai rău să văd regatul fără niciun corp însuflețit.😔
Cery -Păi noi, Alteța Ta, vom folosi această piatră ca sa îl înfrângem pe Ryan...
Sernia -Foarte bine! Deci am încredere în voi, că îmi veți elibera toate ființele maritime?
Eu și Cary -Promitem!
Sernia ne-a dat piatra, iar apoi gardienii ne-au condus spre poartă, unde am ieșit din palatul negru și întunecat... Kiko, văzându-ne, a înotat repede spre noi... A crezut că ne-a pierdut pentru totdeauna, însă nu a fost așa.. Am scăpat cu bine... Acum avem încă o datorie, aceea de a scăpa locatarii acestei mări de sclavie.
Am înotat apoi spre malul mării, și ne-am transformat coada în picioare. Kiko, din micul dragon drăguț, s-a transformat intr-un dragon mare, puternic, dar si foarte frumos și mistic. Nedumerită, am întrebat-o pe Cary ce-s cu toate schimbările astea..
Cary- Pe aici, puii de dragon cresc foarte repede.