Surrounded by ghosts

Chapter II
Lectorul:- Copii, aveți o colegă nouă. Faceți cunoștință cu Ariana. Spunele celorlalți ceva despre tine.
Ari:- Păi........... Ador pisicile?
Lectorul:- (se uită ciudat la ea) Ok...... Ia loc unde vrei.
-Oh, iată o treaptă goală. - se gândește ea și se așează pe treapta liberă.
Abia la mijlocul perechei Kriss venise.
-Este loc liber lângă Sam.... NU... - se uită pe unde mai sunt locuri libere - Mai este un loc lângă Ari... Mda poate mai sunt alte locuri...- se uită, dar nu mai erau locuri libere, așa că s-a așezat lângă Ari.
Văzând că el s-a așezat alături de ea s-a dat puțin mai departe de el.
Kriss:- Înainte nu erai atât de supărăcioasă.))
Ari:- Înainte nu mă ignorai cate 2 luni.(zâmbește fals)
Kriss:- Nu e vina mea.
Ari:- Și a cui, mă rog, e vina?
Kriss:- A Samantei.
Ari:- Aha, te-am și crezut.
Kriss:- Mă ierți?😇(o mângâie pe creștetul capului)
Ari:- Mai vedem(o spune savurând ca un motănel vagabond mângâierile)
-Hah, ea nu se schimbă. Cum a fost pisicuță așa și a rămas... 😊-se gândește el privind cum ea a închis ochii de la plăcere...
*la sfârșit de recreație*
-Ok... După asta am pereche de fizică-spune uitându-se la orat și luându-și manualul potrivit din rucsac.
Sam:- Cine te crezi tu de vorbești cu Kriss al meu? (o zice sever apropiindu-se de Ari)
Ari:- Kriss al tău? Din câte am văzut de dimineață Kriss nu mai este al tău.
Sam:- Ce-ai spus? (o apucă de păr) Ce-ai spus? (spune nervoasă)
Ari:- Dă-mi drumul. Mă doare. (încearcă să-și elibereze părul din ghearele Samantei)
Kriss:- Samanta. Dă-i drumul.
Sam:- Kriss? (se întoarce cu fața la el și-i dă drumul Arianei) Eu exact o întrebam pe Ariana de unde a luat blugii ăștia superbi și pe unde ești tu. =) Nu-i așa? (o privește pe Ariana)
Ari:- Ba nu. (se ține de cap și se îndepărtează de ei doi)
Kriss:- Sam', dacă ai uitat - îți reamintesc - treaptă ta e mai jos. Te rog băgați asta în minte. (zâmbește iritat)
Sam:- O să-ți pară rău pentru asta! (și pleacă)
Kriss:- Ești bine? (se așează lângă ea)
Ari:- Da.
Kriss:- Dar...
Ari:- Am spus da și ține-te departe de mine. Nu mai vreau probleme din prima zi.
*la pauză*
Paul iese de pe teritoriul universității și se îndreaptă spre locul său preferat.
"Emilia, ne putem întâlni acum pe strada *******"
(c) Paul
"Dar acolo se produc cele mai multe omoruri din tot orașul."
(c) Emilia
"Te rog, am nevoie de ceva important"
(c) Paul
"Bine. Ajung în 5 minute"
(c) Emilia
***
Emilia:- Ce vrei? (întreabă apropiindu-se de el)
Paul:- Asta. (și o sărută)
Emilia după câteva secunde se zbătea în convulsii de la faptul că Paul o storcea de energia vitală.
Da, Paul e și el vampir, doar că el se hrănește cu energia vieții.
Face parte dintr-o rasă de vampiri foarte rară - vampiri emoționali.
Printr-un simplu sărut cu o durată de 5 secunde el poate omorâ o persoană.
*****
-Ahhh... Nu mai vreau perechi - se gândește ea plictisită și din greșeală se tamponează cu Paul, căzându-le ambilor cărțile jos.
Ari:- I'm sorry. Sincer nu am vrut. (se ghemuiește jos ca să strângă manualele)
Paul:- Nu-i nimic. (zice văzându-i aura puternică)
-Aura ei arată atât de delicios, dar pun pariu că nu va fi atât de ușor s-o sărut.... Pare o provocare suculentă..))) - se gândește el.
Paul:- Cum te numești?
Ari:- Ariana. Tu?
Paul:- Paul=)
Ari:- Eh, ne mai vedem, Paul. (se ridică în picioare cu cărțile în mâini și pleacă mai departe)
Acasă, sleită de puteri s-a apucat să caute ascunzătoarea unde unchiul Michael își ascunde băutura "sfinților".
După cateva minute de căutare a găsit-o.
Ari:- Unchiul e destul de isteț. A ascuns sângele acolo unde nu umblu niciodată - în pivniță =) (și își alege punga pe plac ca să mănânce)
??? :- Te predai singură, sau ne jucăm de-a prinselea? (zice o voce masculină din spate)
Ari:- Tu trebuie să fii gardianul despre care v-vorbea mama. (zice speriată făcând câțiva pași în spate)
??? :- Exact.
Și fuge la bucătărie în căutarea pumnalului fermecat.
Ari:- Mamă, ai spus că arată ca un cuțit sofisticat,dar nu-l văd! (zice scotocit prin sertarul cu cuțite și linguri) Iată-l.
???:- Gata, ai fugit, acum ești gata... Să pieri (zâmbește malefic, iar Ari se întoarce cu fața la el) Oh nu. (o privește speriat)
Ari:- Oh da(zâmbește malefic și-i străpunge inima)
Mda... Am devenit criminal...
***a doua zi, la pereche ***
Lângă un elev apare un gardian cu un cuțit în mână și un zâmbet malefic pe buze.
Ari:- Oh nu! (și își bulbucă ochii privind elevul ce evident acuș va fi rănit)
Kriss:- Ce e? (o privește pe Ari)
Elevul:- Auuuu! (strigă de durere, fiindcă gardianul îi tăiase gâtul)
Toți elevii inclusiv și lectorul s-au apropiat de el ca să vadă ce s-a întâmplat.
Aroma seducătoare a sângelui de-ndată o vrăji pe Ariana.
Ca să nu facă nimic și-a mutat privirea înspre Kriss, iar mai exact înspre gâtul lui.
În vedea și auzea fiecare pulsare de sânge ce gonea prin vasele sangvine.
Kriss:- Ari, ce-ai pățit? (întreabă îngrijorat)
Ea deja simțea cum îi creșteau colții și adrenalina în tot corpul.
Ari:- Am nevoie la baie.
Zice repede și aleargă la baie.
Ajunsă acolo și-a stropit fața cu apă rece.
??? :- Vezi? Din cauza ta a murit o persoană nevinovată. Cum ai putut? (zice sarcastic stând în spatele ei)
Ari:- Wtf?! (se întoarce repede cu fața la el)
??? :- Nu-ți face griji. Nu te voi omorâ. (și se apropie de urechea ei lent, spirinindu-se cu ambele mâini de chiuveta din spatele Arianei) Singură te vei sinucide(zâmbește malefic și dispare)
-Omg.... Și cu asta să trăiesc tot restul vieții?...... N-o să pot. - se gândește ea ieșind din baie, sprijinindu-se de perete și prelingăndu-se de perete în jos, până nu ajunge pe podea.
Kriss:- Ari, ce-ai pățit? Ce-i cu tine? (întreabă apropiindu-se de ea și o examinează atent)
Ari:- E din vina mea. (zice încetișor privind în gol)
Kriss:- Ce?
Ari:- Va muri din vina mea. (îl privește exact în ochi si îi curge o lacrimă)
Kriss:- Ba nu. Nu e vina nimănui, mai ales a ta. (o îmbrățișează strâns)