Te ajut eu

Capitolul III
Max:- Mda....nu s-a chiar primit cadoul de ziua ta....
Eu:- Tu glumeşti? Da, nu e chiar ce am crezut că ar putea să fie, dar în rest oricum e Terra. Terra pe care am aşteptat-o atât de mult!(zic zâmbind)
Max:- Mă bucur)
Din cauza că au explodat centralele nucleare totul, absolut totul, era acoperit de praf. Clădirile erau practic în totalitate dărâmate. Nici urmă de animale, şi mai ales oameni. Doar câteva liane supravieţuise şi nişte licheni care începuseră să acapareze aproape toate clădirile distruse, maşinile etc.
Din câte se pare radiaţia nu era chiar atât de URIAŞĂ pe cât mama cu echipajul ei ziceau.
Max:- Eu propun să strângem încet cu încetul maşinile, iar apoi să le ducem pe planeta Titan.(e o planetă ce învârte în inelele lui Saturn)
Eu:- Bună idee!
Seara ne-am oprit din "misiune" fiind că aveam nevoie de puţină odihnă.
Apoi Max a intrat pe vreo câteva minute în nava spaţială şi a ieşit cu o cutie cu prăjiturele şi cu o lumânare
Max:- Nu e chiar un tort, dar totuşi sper să-ţi placă(spune scărpinânduse după cap)
Eu:- Vai...mersi mult (zic blând şi-l îmbrăţişez)
Max:- (zâmbeşte uşor) Suflă lumânările=)
În vreo două zile planeta era aproape cu totul eliberată de maşini. Am strâns atât de repede deoarece luasem cu noi o mână bionică care ne-a uşurat de 1000000000 ori munca.
După ce treaba noastră a fost gata, Max a propus să vizităm planeta Pluton, iar mai apoi să plecăm pe Zamfim.
Ajunşi acolo n-am riscat să ne apropiem mai mult decât la distanţa de 10k km.
E foarte tainică. E cu mult mai mare decât mi-o imaginam eu.
După o oră de zburat prin univers am ajuns "acasă".
Max:- Bine, ne vedem mâine
Eu:- Aham
Şi ne-am despărţit.
Ajunsă acasă
Mama:- Pe unde ai fost!
Eu:- Hey relaxeazăte, că n-am lipsit chiar atât de mult...
Tata:- Două zile asta nu-i mult?!
Eu:- D-două zile?(uimită)
Mama:- Aha! Şi tocmai de aia eşti pedepsită pe 2 săptămâni!(şi îmi arată cu degetul spre camera mea)
**dimineaţa**
Max:- La Mulţi Ani!!!
Toţi:- Uhu!!!(împuşcă în mine cu confetti)
Eu:- Ce?!(zic speriată şi sar din pat)
Lory:- La mulţi ani, sys!(zice şi mă îmbrăşează)
Eu:- Omg...mersi mult!=D
Mike:- La mulţi ani, asta e pentru tine(îmi face cu ochiul şi îmi întinde o cutie)
M-am uitat puţin surprinsă la el deoarece cutia era cam mare.
Când am deschis-o am văzut o mini machetă a sistemului solar.
Mi-am pus palmele la gură şi priveam cu ochii bulbucaţi la cadou.
Prietenii mei ştiu că cea mai mare dorinţă a mea e să vizitez planeta Terra de pe care provenim şi iată că acum o am în miniatură.
Mike:- Se pare că nu-i place (zice puţin stresat)
Eu:- (sar pe el şi îl îmbrăţişez strâns)Tu glumeşti?! Îmi place foarte mult!!!
Mike:- Super...dar dă-mi drumul că mă vei gâtui acuş
La care noi toţi am izbucnit în râs!
Când am suflat lumânările mi-am dorit ca în viitorul apropiat să mai plec o dată pe pământ...
Când toţi se pregăteau de plecare eu am încercat să plec cu ei, însă mama m-a oprit şi mi-a arătat spre camera mea
Eu:- Deci n-a fost un prank?
Mama:- Nu.
Eu:- Ok...pa prieteni...
Ei:- Pa!
Am plecat în camera mea şi am început a examina macheta sistemului solar.
E super detailată. E exact cum arată în realitate. Probabil Max a făcut-o...
Am pus macheta pe comoda de lângă patul meu şi m-am trântit pe pătuţ, acelaşi lucru făcând şi Pufuleţ.
Eu:- Puffy, vrei să ne jucăm?(se întinde pe spate ca să-l gâdil la burtică) Ehehei, şiretule...
Şi uite-aşa mi-am petrecut eu seara jucându-mă cu Pufuleţ (apropo Pufuleţ nu va muri niciodată deoarece savanţii i-am injectat un ser care îi va permite să fie cu mine până la adânci bătrâneţi😊)
***********
Iată că au trecut şi 2 săptămâni de la călătoria mea secretă.
Azi eu cu părinţii mei vrem să plecăm în alt oraş, şi mai exact în Monsters. E oraşul în care se află Disney Land-ul zamfirian.
*******
Tata:- Am ajuns!(zice fericit stând la volanul maşinii)
Eu:- Yupi!!!
Mama:- Mergem?=)
Eu:- Mai întrebi?!(zic fericită şi fug din maşină)
Omg! E atât de extraordinar!
Am fost peste tot pe unde se poate.
M-am distrat de minune alături de familia mea!
Seara ne-am cazat la un hotel.
Noaptea am fost trezită de alarmă.
Când m-am uitat pe fereastră am văzut că de hotel se apropie un uragan uriaş.
Mi-am luat repede toate lucrurile şi m-am coborât în subsol. Acolo voi fi mai în siguranţă.
Părinţii deja mă aşteptau acolo.
Uraganele pe planeta asta sunt foarte frecvente şi periculoase.
De fiecare dată ne pun viaţa în pericol.
Şi ei încă se mai întreabă de ce eu vreau înapoi pe Terra...Off...
În vreo 2 ore urgia asta se terminase şi am ieşit din buncăr.
Afară era totul distrus, însă o persoană bionică ne-a anunţat că în câteva zile totul va fi reparat, dar acum trebuie să părăsim oraşul Monstres.
Păi măcar o zi ne-am distrat. Yuhu!(nu)
Ajunşi în Neon City
Eu:- Tată, opreşte aici, vreau să mă plimb un pic...
Tata:- Okay....
Am coborât din maşină şi privirea mea a căzut pe muntele Silli.
Nu e tare înalt, de aceea când sunt tristă mă urc pe el şi mă uit la cerul mov şi, la cei doi sori ce strălucesc orbitor.
Pe el de obicei nu se urcă nimeni, deoarece e foarte mic, păi cel puţin e cu mult mai mic decât muntele alăturat Muray.
Ajunsă aproape de vârf am primit un apel.
Eu:- Alo. (Zic urcându-mă mai departe)
Max:- Bună, Lucy, ce faci?(aud asta şi în realitate, dar şi, la telefon)
Eu:- Păi(întrerup apelul)mă urc pe munte. Tu ce faci?
Max:- Oh, salut, eu admir peisajul...(zice puţin uimit de apariţia mea)
Eu:- Prima dată te văd pe aici(:
Max:- Eu pe aici vin doar noaptea...
Eu:- Dar azi ai venit ziua...?(zic puţin nedumerită)
Max:- M-am săturat să îngheţ(chicoteşte)
Eu:- 😄Clar...Ce mai nou?
Max:- Am reâncărcat racheta, pentru a zbura încă o dată pe Terra. (Zice privind spre cer)
Eu:- Păi baftă (zic puţin mai tristă prinvindu-mi picioarele)
Max:- Adică "baftă"?! Tu mergi cu mine=D (mă ciufuleşte)
Eu:- Da?!(întreb uimită) Ura!!!^_^(strig foarte fericită)
Max:- Yuhu!!!(strigă că tocmai se aude ecoul)
Eu:- Da!!!=D(se aude ecoul)
*********
Azi e ziua în care eu cu Max iarăşi zburăm pe pământ.
Sunt atât de fericită!
După ce am terminat cu "My morning routine " m-am îndreptat spre graderobă şi mi-am ales acest look: