Soarele din nou apăruse de după orizont. Razele sale s-au împrăștiat încetișor peste tot, luminând fiecare ungheraș din oraș. Mady dormea dulce în brațele puternic ale tânărului, cu care are relații foarte încâlcite. Dacă ar ști adevărul, ar fi cu mult mai ușor! Dacă ar ști adevărul, poate ar face și ea primul pas, fără frica de a fi respinsă urmată de un hohote batjocoritor... Dar din păcate uneori ca să ajungi la adevăr, trebuie să sapi adânc, iar când nici nu știi ce să cauți e și mai complicat... Iarăși trezită de lumina, ce îi întrerupea somnul dulce, domnișoara s-a întors cu spatele la fereastra ce parmitea razelor să îndrăznească s-o deranjeze. Aranjându-se comod, a simțit o respirație fierbinte, în apropierea sa. Deschizându-și cu greu ochișorii acoperiți cu un strat subțire de visuri, a văzut un fața sa pe Daniel dormind liniștit alături. Uitând de toate de pe această lume, începuse să-i admire chipul inocent și, la moment, atât de firav. Fără ca să observe i s-au îmbujorat obrăjorii. "De ce faci asta? Care-i sensu'?" i-a trimis telepatic, în adâncul sufletului sperând ca să-i răspundă, un semnal melancolic. "Lasă-mă, te rog. Mai sunt fete cu care să te joci. Cu care îți va fi de mii de ori mai interesant, decât cu mine." Întrerupându-și pentru puțin timp somnul, cu ochii închiși, a tras-o pe micuța sa fetiță mai aproape, astfel făcând ca distanța dintre corpurile lor să fie doar de câțiva milimetri. Tânăra simțea căldura emisă de corpul băiatului. În dormitor era o liniște îngrozitoare. I se părea că aude cum inima lui bate monoton, dar și mai tare auzea cum inima sa era ca la un iepure. Avea senzația ca Daniel îi poate auzi și pulsul, nu numai respirația grăbită. - D-Daniel... - o spuse ea încetișor și firav. - M? - răspunse el somnoros - Poți să-mi dai, te rog, drumul..... - obrajii săi se îmbujorau din ce în ce mai mult. - Nu... - răspunse el șiupălat, trăgând-o și mai aproape, acum fiind cu corpurile lipite unul de altul. Atunci până și Daniel își bulbucase ochii conștientizând cele întâmplate. Îi simțea fiecare milimetru al corpului, îi auzea fiecare respirație, și asta îi aducea sentimente ciudate, neînțelese, dar, într-același timp și atât de plăcute, încât nu voia s-o lase, să-i deie drumul. Voia pur și simplu să rămână în această poziție pentru o veșnicie! însă din păcate până când asta era imposibil... - Îmi pare rău. - continuă repede și se îndepărtează de tânăra mult dorită... - Mersi. - zise ea repejor și a mers cu pas grăbit spre baie, unde și-a stropit fața cu apă rece ca să revină la realitate, să se relaxeze. "Avea obrajii roșii, cu siguranță de la mine!" și-a pus palmele pe față cu un zâmbet uriaș și drăgălaș pe buze "Poate să-i spun tot ce simt și va fi totul mai ușor?" se gândise el privind cum ea ieșise din baie și se grăbea să facă ceva, din câte se pare, important. Și deja era pe cale s-o facă, să-i spună tot adevărul, însă ca de obicei a intervenit un obstacol ce a stricat totul. - Daniel, întârziem la repetiții. - rostise ea îngrijorată. După asta ambii au început să se grăbească. Tânărul deja era la volan, încercând să se concentreze la șosea, însă chipul fermecător al prințesei de alături nu-l lăsa în pace. Fiecare semafor era pur și simplu un micro rai. Putea s-o privească din plin câteva secunde, iar ea nici nu observa asta, pentru că îi anunța pe toți că vor întârzia puțin. ~~~ - Ești bine?! Am auzit ce s-a întâmplat aseară. Îmi pare foarte rău. - zise Jace apropiindu-se de ea. Și-a pus mânele pe umerii tinerei și a început s-o examineze din cap până-n picioare. - Da, da... - răspunse Mady văzând cum Daniel se aprinde când îi vede împreună. - Sunt bine... - se îndepărtează încetișor de amicul său. - Madison, am auzit ce s-a întâmplat aseară. Ne cerem mii de scuze. N-am putut prevedea așa situație. Acest hotel n-a mai avut niciodată așa probleme majore. Promitem că în scurt timp vă vom găsi o nouă locuință. - spuse cu o față serioasă persoana ce s-a ocupat de cazarea interpreților. - Deși va fi foarte greu... - continuă el încetișor și nesigur în cele spuse. - Nu cred că e mare nevoie. MADISON - intervine Daniel, apropiindu-se și îmbrățișând-o de umăr pe micuța princesă, accentuând pe ultimul cuvânt - poate rămâne la mine. În oraș toate locuințele sunt ocupate, după ce a fost făcut public că Crisp va canta cu interpretul surpriză, pe care cu siguranță toți deja l-au ghicit. Nu sunt sigur că lui Madison i-ar plăcea să doarmă cu oameni străini, care nici nu știe ce reprezintă. Cred că totuși va fi mai corect și conștient să rămână la mine. - spune încrezut privindu-l pe Jace direct în ochi. - Promit că nu va muri de foame. - decise să relaxeze situația cu o glumă simplă. - Păi cred că ultimul cuvânt îi aparține domnișoarei Smith... - spuse domnul puțin șocat de cele auzite și își mutase privirea spre Madison. - Ăăăăm.....cred că așa va fi mai bine...? - o spuse ea mai mult ca pe o întrebare, decât ca pe o confirmare. Daniel își simțea superioritatea. În sfârșit îi arătase lui Jace cine-i șefu'! " Ce se-ntâmplă? Wtf? De ce? Cum? Pentru ce? Nu înțeleg nimic." se încâlcise Mady de tot. De ce a făcut-o anume acum, în fața tuturor, căci puteau să discute între patru ochi. Pentru ce a făcut tot teatrul ăsta? Sigur că prin gândurile sale a mers și ideea că poate el începuse s-o placă cu adevărat, poate și-a schimbat planurile asupra sa, însă a fost înlăturată în scurt timp. Totuși neîncrederea în sine își făcea lucrul de minune și biruia asupra tuturor sentimentelor. Ultima repetiție înainte de concert a fost cea mai obositoare și cea mai emoționată, dar cea mai mare motivație e că mâine câteva mii de persoane vor avea clipe de neuitat, își vor petrece timpul într-o atmosferă magnifică și cu siguranță total diferită de altele. În această seară Madison nu prea a stat de vorbă cu Jace. Toți erau obosiți. Lui Daniel îi era mai greu decât celorlalți. Restul și-au chemat taxi și s-au relaxat în mașină, ceea ce nu-și putea permite Dan, deoarece era la volan. Responsabilitatea era mare, mai ales când lângă brațul tău stâng stă, și aproape că adoarme, fetița ce, de fiecare dată când o vezi, îți agită pulsul, datorită ei toate gândurile urâte dispar, se evaporează, iar când se află alături de altul, ți se pare că ești în stare să-l omori, doar de la singurul fapt că e alături, respiră același aer și că are cel mai micuț gând ca să-ți-o i-a. Madison stătea în poza gânditorului, se afla pe lumea sa și nici nu observase cum mașina a parcat. Nici măcar când tânărul i-a scos centura de siguranță n-am observat-o, însă când el s-a întins să ajute centura să se strângă mai repejor, Mady a văzut-o. Fața lui se apropia. Inima o lua razna. Obrajii se îmbujorat. Ochii fugeau dintr-o parte în alta, încercând să-și deie seama ce vrea să facă, căci nu poate el pur și simplu s-o sărute din senin... Spatele s-a lipit de ușa mașinii. Daniel s-a uitat nedumerit la ea, și-a pus atent mâna pe talia tinerei și a tras-o puțin mai aproape. Distanța dintre ei doi devenise periculos de mică. Ochii tinerei s-au coborât lent de la ochii albaștri la buzele lui mari și apetisante. "Ei bine, Mady, ți-a venit timpul..." se pregătise de atingerea atât de mult așteptată. Trosc. Centura se lovește ușor de mașină. Privirea se mută spre locul de unde s-a auzit sunetul ciudat. - Thanks. - spune scurt încercând să-și revină. Privirea lui s-a țintit asupra feței ei. Era toată roșie și agitată într-o oarecare măsură. Cât timp el conștientiza ce s-a întâmplat, Mady reușise să iasă din mașină. "Cât de prost sunt" *facepalm* Deconectând totul a ieșit și a încuiat mașina. "Oare s-o iau de mână?..." se gândise el mergând în urma ei și privindu-i mâna liberă. Iat-o, încă câțiva centimetri îi despart. - Poate comandăm o pizza? - propune tânăra luându-și telefonul cu ambele mâini. - E..... E o idee bună. - Hai să decidem cu ce va fi pizza. Madison s-a apropiat de el, vorbeau, însă nu era ceea ce trebuie. "Cred că după concert voi inventa ceva" se gândise el decis. O plăcea mult pe Mady, însă nu prea aveau timp să contacteze normal. ~~~~ - Mmmm... Ce gustos. - zise ea mâncând pizza. Îi apăruse de-o dată zâmbetul pe buze. - Într-adevăr e delicioasă... - spuse gingaș și o privea vrăjit. Acele ceasului de pe perete s-au oprit. Gălăgia străzii încărcate cu automobile s-a transformat în melodia plăcută a liniștei. În acele clipe nu mai exista nimeni, înafară de ei doi. Mady observându-i privirea arzătoare asupra sa, începuse să-și examineze hainele, poate era murdară pe undeva sau mă rog. Urmărind-o pe buzele sale apăruse un mic zâmbet. - De ce te zâmbești? Am ceva? Nu înțeleg... - întrebase ea - Nu, totul e-n regulă. - răspunse Daniel cu o voce îngrozitor de dulce, încât Mady se topea numai auzindu-l. - Când vei termina să vii în dormitor. Aici e cam răcoros. - și din nou acel ton, acea voce, acel tembru.... Ahhhhh... - Noapte bună. - se întinse puțin și a plecat în dormitor, lăsând-o pe Madison confuză. Madison, fiind încăpățânată, nu la ascultat și s-a culcat pe canapeaua din living, iar Daniel adormise repede, așa că au dormit separat. ~~~ - Mady. Mady. Mady. Trezește-te. - îi șoptea dulce tânărul, clătinând-o ușor. Primul lucru, și mai exact persoană, era fața dulce a tânărului cu un zâmbet ușor pe buze. Ce poate fi mai bine? - M? - geme somnoroasă. - E timpul să plecăm. - E timpul? Cât e ora? - întreabă ea ridicându-se pe coate. - Ora 11:45. - CÂT?! - zise ea uimită și sărise din cuibușorul său. Cu chiu cu vai, încercând să arate bine în jumătate de oră ai pornit la destinație. Toți roiau de colo-n colo ca să reușească totul. Se grăbeau, unii chiar se certau, uitau că la urma urmei sunt în primul rând colegi ce trec prin același spectru de emoții. Tuturor le este greu. Și nu-i puteai condamna, deoarece concertul era grandios. De-a dreptul grandios. Necesita multă muncă, lucru în echipă, ultimul fiind cel mai important. Lucrul în echipă. Energia depusă împreună. Pe eroiii noștri îi apucase spaima. Dacă interpreții cu o experiență mare pe scenă se agită într-atât de tare, ce se va-ntâmpla cu dânșii, ce au o experiență, comparativ, mică? - Eu sunt cu tine, bro. - spuse Mady ținându-se cu greu în mâini. Emoțiile o rupeau pe dinăuntru. - Și eu sunt cu tine. - continuase el apucând-o de mână. Bolta cerească se întunecă, pe ea apărând stelele micuțe, ceea ce înseamnă că în curând Crisp va ieși pe scenă. Daniel era deja practic pregătit. Era îmbrăcat în straiele corespunzătoare stilului său, avea și puțin machiaj la ochi, ca să nu-i pară fața prea pustie când va îmbraca sclerele și masca.

Tânăra de-asemenea era aproape gata. Era îmbrăcată într-un crop top de culoare pastelată roz, cu mânecile lunci, cu umerii goi, ce îi scotea delicat în evidență claviculele bine conturate. Pantaloni scurți tip fustă cu pliuri, ca în timpul dansului pe scenă să nu vadă nimeni mai mult decât trebuie, de-asemenea de culoarea roz pastelată, la centură având o dungă neagră orizontală, destul de subțirică, ca să-i accentueze într-un fel talia și să se combine cu cizmele înalte, pe toc uriaș, de culoare neagră. Daniel se așezase pe un scăunel și sorbea dintr-o ceașcă cu cafea pentru a se înviora, a capăta mai multă energie și pentru a fi mai vioi pe scenă, încercând, totodată, să se liniștească. Și i se primea, până a văzut-o pe Madison... - Arăt bine, nu? - întreabă ea încântată. - D-da! - răspunse el înecându-se cu un gât de cafea. - Arăți chiar foarte bine! Toate formele ei și așa apetisante acum erau și mai accentuate! Nimeni, chiar și fetele nu-și puteau lua ochii de la corpul ei, nemaivorbind de Dan ce o mânca din priviri. ~~~ - Daniel, peste un minut e ieșirea ta. Pregătește-te. - spuse un băiat tânăr ce mergea din colo-n coa agitat. - Baftă. - adăugase Mady blând, îmbrățișând-l. - Mulțumesc... - spuse el înduioșat și a îmbrățișat-o strâns. Asta pentru el era cea mai mare motivație și calmare. Crisp își interpreta track-urile, iar Madison îi ținea pumnii din culise, într-același timp și admirând cât de profesional își făcea el treaba. Făcuse ca toată mulțimea să danseze sub ritmurile sale, ceea ce nu reușise niciun interpret în această seară s-o facă. ~~~ - (...) După cum știți eu n-am venit singur. Sunt sigur că ardeți de nerăbdare să aflați cine totuși e această minunată domnișoară ce mă va însoți în această seară. - anunțase Crisp, dându-le spectatorilor un mic indiciu. - Întâlniți-o pe... - Mine! - continuă Damon'a ivindu-se pe scenă. Tot publicul țipase practic în unison, fie de fericire, fie de uimire, la apariția sa. În scurt timp feat-ul a răsunat. Spectacolul începuse. Toți îi urmăreau cu gurile căscate. Cei doi cântau piesa unul pentru altul. Își spuneau toate sentimentele reciproce, iar fiind pe scenă, toate astea arătau doar ca o parte a show-ului. Fiecare "Te iubesc" era adresat celuilalt și datorită acestui fapt piesa suna mai emoționat, îți reda exact acele sentimente pe care le simțeau cei doi unul pentru celălalt. Și o făceau într-atât de bine, încât nici ei nu știau dacă celălalt se preface sau spune adevărul. Uneori tinerei i se părea că Crisp cântă doar pentru dânsa și numai pentru dânsa. Cele câteva mii de persoane de alături și altele câteva sute de mii de spectatori de la ecrane parcă au dispărut. Și nici măcar ploaia ce se începuse pe ne prins de veste nu le încurca. Din contra, adauga o atmosferă adâncă, ce se potrivea perfect cu versurile. Partea cu dub-step luase sfârșit și rămăsese doar ultimele două versuri. După atâta țopăit sub melodia energică era cam greu să te ții pe picioare pe scena lunecoasă, în special când ești pe tocuri atât de înalte. Damon'a sigur încerca din răsputeri să-și mențină echilibrul, însă fiind deja foarte obosită acestea nu mai erau în puterea ei. De aceea în apropierea tânărului, Madison și-a pierdut echilibrul, alunecând pe scena udă cu tocurile sale gigantice. Gata. Iată. Concertul s-a stricat. Mady a dat-o în bară. Atâta efort depus la repetiții și așa rezultat. Acum toți o vor certa pentru neputința sa, pentru neatenția sa. Toți o vor mustra. Madison s-a dezamăgit de sine însăși. Însă iarăși, iarăși, iarăși! acele brațe puternice au prins-o la momentul potrivit. - Ești bine? - întreabă Crisp îngrijorat și grijuliu. - Da... - răspunse ea șocată - Te poți ridica în picioare? - întreabă el ajutând-o să se ridice, însă în zadar. Dacă n-ar fi avut așa tocuri înalte, poate putea să ducă show-ul până la capăt. - Ei bine - spune el și o i-a în brațe la care s-a auzit doar "Ce? Ce vrei să...", de la care spectatorii s-au topit de la atâta romantică. - Ei, cred că ăsta e sfârșitul. Vă urez distracție plăcută în continuare. La revedere. - zise scurt și a plecat în culise. Asistenții medicali ce se aflau acolo în caz că cuiva îi va sta rău, să-i acorde primul ajutor, s-au uitat la piciorul ei și spunând că nu e grav i l-au bandajat. Săturându-se să mai rămâie în aceste haine nu chiar comode pentru deplasare, a mers în vestiar și și-a îmbrăcat hainele obișnuite. - Te simți mai bine? - întreabă o fată cu care reușise cât de puțin să se împrietenească. - Acum da. Sunt în încălțăminte fără toc și mi-e cu mult mai ușor și bine. - zâmbește blând. - Mă bucur. - continuare Jace apropiindu-se și îmbrățișând-o scurt. După încă ceva timp petrecut cu cu dânșii a fost decis ca Mady cu Dan să meargă la hotel. Era oră târzie și ambii sleiți de puteri. Daniel văzând cu cât greu merge a luat-o în brațele sale, puțin cu forța, deoarece ea nu vroia să-l obosească într-așa măsură, și a dus-o până în automobil. I-a pus centura de siguranță și au plecat spre hotel printr-o ieșire specială, doar pentru interpreți. - Cum te simți? - întreabă el oprindu-se la semafor. - Mă simt bine, dar.... dar... AH! am dat-o-n bară... Ca de obicei. - își acoperă fața cu palmele sale micuțe. - Ești sigură? - spune cu un zâmbet șiret pe buze. - La ce te referi? - întreabă ea suspisioasă. Daniel i-a arătat cu privirea spre telefon, Madison imediat înțelegând unde să intre. A întrat în cel mai mare fan account al Damon'ei și a văzut că ultima postare a fost făcută acum 47 minute. Era un videou cu câteva fragmente din show-ul lor de astă seară. Adminul îl făcuse în stil romantic, iar în comentarii era o adevărată explozie de emoții. " Am știut că vor deveni un cuplu până la urmă...)" 46 min 3 563 aprecieri răspunde " Ce pereche frumoasă

" 47 min 3 394 aprecieri răspunde " Între ei cu siguranță e ceva.....) " 45 min 2 735 aprecieri răspunde " E cuplul pe care l-am așteptat de la bun început

" 43 min 2 536 aprecieri răspunde " Demonița noastră în sfârșit și-a găsit îngerașul

" 39 min 2 419 aprecieri răspunde - Vezi? - continuă el văzând cum obrajii ei se îmbujorează. - Mh... - răspunse deconectându-și telefon. " Hey. Văd că concertul a mers bine. Cu această ocazie dau o petrecere în stilul secolului al XIX-lea poimâine. Cine vrea să se distreze un pic iată adresa *******" Trimise acest mesaj în chat-ul interpreților Charli (interpretă ce a cântat astăzi la concert). - Ce zici, mergem? - Madison se adresează către Dan. - Păi de ce nu? Va fi interesat. - răspunse el parcându-se. " Iată și șansa mea" se gândise Daniel imaginându-și cum îi va propune tinerei să fie prietena lui. ~~~ Domnișoara ieșise deja din automobil și cam șchiopătând se îndrepta spre hotel. - Mady, stai. - iarăși acel ton dulce se auzise la spatele său, după care simțise acele brațe puternice pe talia și pe coapsele sale. - Daniel, ce faci? Lasă-mă jos!... - se revolta ea - Te rog... - adăugase încetișor luându-și privirea de la Daniel, văzând cum el zâmbește - Tșșșșșșș - șoptise el zâmbind dulce și a sărutat-o pe frunte, știind că se va liniști imediat. Fiind uimită ea s-a lăsat liberă in brațele lui privindu-l direct în ochi. Aerul se racise și din când în când mai adia un vânt răcoros ce te făcea aproape să tremuri și îți inspira dorința de a întra mai repede într-o încăpere călduță. De la acest vântișor Mady și-a lipit corpul de pieptul tânărului. Acum ea semăna și mai mult cu un motănel micuț au speriat. Daniel văzând-o atât de micuță și drăguță a zâmbit și mai mult. - Ce frumoși sunt ochii tăi... - spuse cu același glas îngrozitor de dulce, făcând-o pe tânără să roșească din ce în ce mai tare! Dacă am greșeli îmi cer scuze. Așadar sper că ți-a plăcut acest capitol. Dacă e într-adevăr așa nu uita să dai un like și să scrii un comentariu cu parerea ta despre acest capitol