Am amintiri f.

frumoase, m-a ingrijit de cand eram foarte mic, venea in fiecare dimineata si ma ajuta sa merg la scoala, imi dadea mancare si facea totul cu multa grija si iubire. Nu am inteles niciodata ideea ca intr-o zi nu o sa mai fie. Cu cateva zile in urma a fost internata intr-un spital, si parea ca se va insanatosi si totul va fi bine. Nu am vizitat-o pentru ca aveam prea multa treaba si acum regret fiecare secunda in care nu am fost acolo, alaturi de ea.
Toate astea ma fac sa trec foarte greu peste acest moment. Nu stiu, parca toata viata omul munceste, isi cladeste viitorul, dar toate astea-s in zadar pentru ca vine momentul in care fiecare trebuie sa plece din lumea asta. Pacat ca oamenii buni la suflet nu au parte de un sfarsit diferit in care sa nu fie nevoiti sa moara, sa se sfarseasca. Lumea asta pare ireala de multe ori, parca totul e un joc in care ai parte de un sfarsit necrutator fie ca vrei sau nu vrei.