Aveam o singură bunică!

Ne-ai părăsit și a-i plecat in altă lume
Mergînd pe-o cale fără de întors
Mereu noi plîngem al tău nume
Te-ai dus departe-n univers...
Cîndva demult mi-ai spus, bunico,
Să învăț și să iubesc
Orice fapt,orice greșeală,
Să o destin și să nu o rănesc...
Bunico, te scriu azi in versuri
Pictez pe tablou chipul tău
Dar patru ani te chem la mine,
Și de patru ani te aștept să vii...
Eu știu că tu din cer ,din stele
Veghezi mereu asupra noastră
Dar nu ar fi așa durere
Prin vise dacă te-aș vedea...
Te respect și te iubesc
Nopți ne-dormite mă tot gîndesc
Clipele petrecute împreună
Și lacrimile secate din copilărie...