Am uitat.

Am uitat să mai fim oameni!
Am uitat cine suntem!
De iubire am uitat ,
Plini de ură și blestem.
N-ai cu cine să vorbești
Când ți-e dor de o vorbă bună,
Într-o lume ce trăiești
Cu o minte așa nebună.
Mulți alergă după bani
În timp ce alții din puțin se bucură,
Dar nu se gândesc la ani
Și ajung de se înjură!
În goana după bogăție
Anii trec neobservați ,
Am uitat ce-i omenie
Cu atâta ura între frați.
Strâns în mine ca-ntr-un templu
Stau și mă gândesc mereu
De unde să luăm exemplu?
Și să ne vindecăm de rau.
Nicu Diacon: