Am crescut la țară când am împlinit 20 de ani am plecat la italia, la muncă pentru că tatălui meu era bolnav cu inima și îi trebuia operație la inimă, trebuia o sună foarte mare pe care în Moldova nu puteam câștiga așa suna mare, pentru că trăiam într-o țară foarte săracă, cu pensia de 1.

415 lei, iar salariul meu era de 1.200 de lei, dar la bancă nu am vrut să luăm credit pentru că în fiecare lună suna creștea și mai mult. La italia am plecat printre cunoscuți, m- au ajutat, mi-au găsit un loc de muncă bine plătit, aveam grijă de un băiat de 23 de ani care era în cărucior de rotile, nu putea merge, avea nevoie de o bonă ca să aibă grijă de el. am făcut cunoștință cu el pe el îl cheamă Cristian un băiat frumos cu ochi căprui cu părul negru, are un zâmbet frumos, dar zâmbea rar mereu era trist, în fiecare dimineață mă trezeam la 5:30, înainte de a se trezi el, îi pregăteam cafeaua cu lapte și îi făceam dimineață cașă din orez sau clătite cu miere și miez de nucă, până pregăteam masa și cafeaua trecea o ora el se trezea mereu la 6:35 îl ajutam să se îmbrace, îl așezam în cărucior de rotile și din fericire el se duce singur din casă unde dorește, mănâncă singur, doar nu putea să se facă mâncare să se ducă la primblare, sau să se băiască. Într-o zi, el și mi-a zis că vrea să să îl prin parc să se uite la natura, și să deseneze la natură uimitoare, am ieșit din casă eu și el am ajuns în parc eu m-am așezat lângă el pe scaun i-am dat crionul cu care desena el și caietul lui de 100 foi. Mereu am vrut să îl întreb de ce ești în căruciorul de rotile, dar îmi era rușine, dar totuși am încercat cu jumătate de gură.
Eu:- Se poate să te întreb ceva, Cristian?!
El:- Da.
Eu:- Ce-ai pățit? Ce s-a întâmplat că ești în căruciorul acesta?
El :- într-o dimineață treceam stradă pe zebra și mă lovit o mașină, am stat multe luni în spital la reabilitare, am primit mult tratament, am cheltuit mulți bani, dar totul era în zadar, medicii nu mi-au putut face nimic, nu pot merge, nu mai sunt șanse că voi mai putea merge vreodată.
Eu:- Vei merge , luptă, nu renunța.
El:- Am luptat cât am putut, acum nu mai pot.
El m-a rugat să mă duc în casă să îi aduc din frigider iaurt și eu m-am dus, dar când m-am întors... El era jos pe pământ, eu din frică am scăpat din mână iaurtul și am fugit la el, căriciorul era jos peste mână lui, m-am speriat foarte tare, l-am râdicat și l-am așezat în căricior: Eu:- Îmi cădeau lacrimile din ochii speriată îl întreb Cristian, Ce s-a întâmplat timp de 5 minute cât am lipsit?! El:-Am scăpat crionul din mână desenând am vrut să îl râdic și am căzut jos... Eu:- Am scos telefonul din buzunar să sun la salvare. El:- Nu, nu trebuie sunt bine. Ea:- Precis?!! El:- Da, da, nu plânge. De la casa lui nu este departe de parc vreo 5-7 minute. Am întrat în casă el mă rugat să îl culc pe pat, l-am culcat am luat pledul că să îl învălesc, dar el mă apucat de mână și mi-a zis: Nu spune la nimeni ceea ce s-a întâmplat azi, să fie micul nostru secret promite-mi că nu vei spune la ai mei. Eu:-Bine îți primit! El:-Mulțumesc!
A două zi, a venit tată lui Cristian cu bunică băiatului. a adus producte alimentare și fructe. Au trecut 5 luni, nimic nu s-a schimbat în timp de 5 luni, el era pe zi ce trecea tot mai trist și mai trist... Nimic nu îl înveselea, nici nu îmi zâmbea așa a venit și toamnă brusc s-a răcit, frunzele s-au îngălbinit de parcă tot în jurul nostru este un tablou frumos în culori diferite. în fiecare zi se uita pe geam la frunze la natură și cum plouă și eu mă întristam când îl vedeam cum se chinuie. Încercam să îl înveselesc, dar nimic nu îl ajuta și într-o Duminică i-am propus să mergem la un film, el cu greu, nu prea vroia, dar a acceptat, am cumpărat bilete, dar nu i-am spun ce film vom privii, și am plecat la film.. A început filmul. Filmul era despre doi prieteni care s-au îndrăgostit unul de celălalt pe neașteptate. El a întors capul spre mine, iar eu spre el eram blocați unul de celălalt eu în ochi lui căprui mă uitam, iar el în al mei albaștri, am stat blocați privindu-ne în ochi cam vreo 3 minute mi-a zâmbit timp de 5 luni care era doar trist, era prima zi, cea mai frumoasă zi în care mi-a zâmbit, am petrecut aceea Duminică doar noi doi, ne-am făcut poze, am mâncat plăcinte cu bostan, era o zi petrecută frumos. Seara am ajuns acasă cu taxiul. I-am dus în camera lui, iar eu am plecat în a mea alături de a lui, nu puteam dormi, nu am dormit toată noapte, i-ar dimineață, când deja i-am pregătit cafea el mă sunat și mi-a zis să îi duc cafeaua în cameră. Am ajuns la ușa lui, am întrat în camera lui, l-am ajutat să se ridice mai sus, să își sprijine spate de pernă, i-am dat cafeaua și îl priveam cu îți bea cafeauă vorbind despre ceea ce vrea să facă azi, când vorbeam cu el m-a sunat mama îngrijorată și mi-a zis că dacă timp de 24 de ore tatălui meu nu-i va face operație el va muri, eu am început a plânge și am scăpat telefonul jos. El m-a întrebat ce s-a întâmplat, eu i-am povestit totul , dar el mi-a spus că mă va ajuta că mama lui este din Moldova, dar tatăl este italian și am cumpărat repede bilete am plecat eu cu el în Moldova la părinții mei, am zburat multe ore în care credeam că nu o să mai ajung...Am ajuns în Moldova am luat repede un taxi, am ajuns la spital, mama era albă pe față și mi-a spus că... Mama mi-a spus că tata este sala de operație deja de 2 ore. Eu o întreb pe mama, dar de unde ai luat bani?!! Mama mi-a zis că venit la spital o femeie și mi-a dat bani în mână și a mi-a spus că sunt de la tine. Mamă, dar eu nu ți-am trimis bani. Eu am ieși afară, la magazin să cumpăr ceva de mâncare și un ceai sau cafea Cristian a rămas cu mama mea... venind de la magazin în ușa spitalului mă întâlnesc cu mama lui Cristian.
Eu:- Dvs?!!
Ea:- Bună!
Eu:- Deci dvs i-ați dat mamei mele banii pentru operație?
Ea:- Da, când ai plecat să cumperi bilete, Cristi m-a sunat și mi-a că tu ești din Moldova și ceea ce s-a întâmplat cu tatăl tău.
Eu:- Vă mulțumim din suflet, dar de ce ne ajutați?!
Ea:- Ar fi mai bine Cristian să-ți sună...
Eu:- S-a întâmplat ceva rău? spuneți-mi vă rog.
Ea:- Bine .... dar lui Cristi să nu îi spui că ți-am spus, bine?
Eu:- Vă promit că va rămâne doar între noi.
Ea:- Cristi m-a sunat cu 6 zile în urmă, era trist și mi-a zis că trebuie să vorbim între 4 ochi. dar să vin la el atunci când tu nu vei fi, așa și am făcut, nu știu unde te ai dus în ziua aceea, dar nu erai acasă. Fiul meu mi-a zis că s-a îndrăgostit de tine și că încearcă să își ascundă sentimentele lui față de tine, doar eu știu de faptul că Cristian te iubește.
Eu: - Șocată de ceea ce am auzit, vă mulțumesc că mi-ați spus.
Ea.- Am o rugăminte la tine, nimeni nu trebuie să știe că eu am fost în Moldova și nici că ne-am întâlnit. După 3 ore a ieșit medicul din sala de operație, ne-a spus că operația a fost foarte grea, dar acum totul e bine, va trăi Domn-ul ION, dar va sta în spital o lună, pentru a primi tratament. eram foarte bucuroși toți, eu m-am întors la Italia cu Cristian că contractul meu pe un an de zile, trebuia încă 3 luni să stau la Cristian să am grijă de el cu o făceam înainte am zburat o zi, a două zi, am ajuns la Italia. după o ora de când am ajuns acasă, Cristian a zis că trebuie să-mi spună ceva.
El:- Prima dată când ne-am văzut, din prima secundă mi-ai plăcut, dar credeam că o să treacă, însă în Dumineca ceea care am fost la film, am făcut poze o fost cea mai fericită zi pentru mine și am înțeles că te iubesc.
Eu:- Mi-am dat seama după cum mă priveai.
El:- Știu că vei plecat peste 3 luni...
Eu:- În gândul meu și eu te iubesc, dar nu putem fi împreună.
Au trecut 3 luni... am mai stat o zi la Italia pentru că s-a anulat zborul pe a doua zi,
El:- Mâine o să pleci și nu o să ne mai vedem niciodată. (a început a plânge)
Eu:- Nu plânge, vom mai vorbi te voi suna.
El:- Vreau acestă zi, să petrecem doar noi doi, hai să mergem la o cafea, să facem o primblare să fim doar tu și eu.
Eu:- Cu mare plăcere!
În parc am vrut din tot sufletul să îi spun că îl iubesc, dar nu puteam să îi spun, eu trăiam în Moldova, iar el în italia era o iubire interzisă. A două zi dimineață la ora 2 de noaptea m-am trezit mi-am făcut bagajul ne-am luat rămas bun, am început a plânge și el și eu, l-am îmbrățișat ne-am sărutat pe obraz și mi-a zis ai grijă de tine te rog și să nu mă uiți. Eu i-am zis ai grijă te rog de tine, la revedere. Am urcat în mașină și am plecat, am urcat în avion cu lacrimi în ochii, în avion am privit doar poza noastră în telefon. Am ajuns acasă tata era deja acasă se simțea mai bine, erau fericiți că am venit acasă și nu voi mai pleca în Italia.
Au trecut 2 ani de când nu l-am văzut pe Cristian, îmi lipsea foarte mult, îmi este foarte dor de el. în fiecare seară mă uitam la pozele lui salvate în telefonul meu, am decis să-mi caut un loc de muncă în Moldova chiar dacă nu făceam mulți bani îmi ajungeau să plătesc apartamentul m-am mutat în Chișinău să trăiesc mi-am cumpărat un apartament cu 4 camere, am început să lucrez la un magazin de haine lucram de la 8:00 dimineața până la ora 17:00 seara peste o zi, când a venit rândul meu să lucrez într-o zi, de jos a întrat un bărbat înalt, frumos cu ochii căprui și părul negru închis, S-a apropiat de mine și m-a întrebat:
El:- Doamnă cât costă acestă scurtă neagră?!
Eu:- 1.210 Lei.
El:- O iau.
Eu:- Să o purtați sănătos.
El:- Mulțumesc.
Și pleacă au trecut aproximativ 10 minute se întoarce înapoi, eu în timpul cela îmi serveam cafeaua cu lapte și cu o plăcintă de 5 lei, cu bostan. A întrat în magazin, s-a apropiat de mine și mă întreabă:
El:- Chiar nu m-ai recunoști?!
Eu:- Nu, dar sameni cu un băiat care are ochii căprui și vocea îmi pare cunoscută.
El:- Eu sunt Cristian, acel băiat care era cu câțiva ani în urmă în căruciorul cu rotile și îmi arată poza noastră făcută împreună.
Eu:- Ce faci aici?!
El:- Te căutam pe tine, și te-am găsit, acum nu te mai las să pleci, am nevoie de tine, te iubesc.
Eu:- Te-ai schimbat foarte mult și ai devenit diferit.
El:- Da, după ce ai plecat am luptat pentru a merge și pentru a veni la tine, am muncit foarte mult, am luptat și am reușit.
Eu:- Mă bucur să te văd, mi-ai lipsit.
El:- Și mi-e mi-a fost foarte dor de tine.
Eu:- Trebuie să îți spun ceva...
El:- Te ascult!
Eu:- Trebuia să îți zic de mult, dar nu puteam... nu aveam curajul să îți mărturisesc....
Ea:- Să-ți spun că.... în acel moment când eu să îi spun ce simt, îi sună telefonul. Peste 5 minute, îmi spune bunica mea a decedat, iar mama e în comă, trebuie să să plec la Italia.
Eu:- Vin și eu cu tine!
El:- Bine. Eu am luat bani cu mine și am plecat repede la avion,am cumpărat repede bilete și am zburat la Italia fără să îi anunț pe ai mei, am ajuns la spital. Cristian s-a dus să discute cu medicul eu am rămas în pe scaun în secție așteptând vești, pește 10 minute iese Cristian.
Eu:- Ce zis medicul?! Ce s-a întâmplat?! El alb pe față și cu ochi în lacrimi.
El:- Mama nu prea are șanse tată-l meu stă cu ea.
Eu îl îmbrățișez, privindu-l în ochi îi zic: Totul va fi bine, eu sunt aici cu tine, nu voi pleca, mama se va face bine.
El:- Trebuie să mă ocup de înmormântări și să o i-au pe bunica de la morgă. Cristian îl sună pe tată-l lui și îi spune să iasă afară. Peste câteva minute tata lui Cristi iesă, îl îmbrățișează pe Cristi și îi spune: Mama ta, cu bunica sau pornit la o zi de naștere a unei prietene de a bunică îi cu mașina pe drum, i-a stat rău lui Dna Ella și mama ta se grăbea la spital, mama ta a pierdut controlul volanului și să pălit cu mașina în o altă mașină, bunica ta Ella a murit pe loc, dar mama a căzut în comă. Eu eram la serviciu și nu puteam merge cu ele împreună. Peste 3 zile, am înmormântat-o pe Dna Ella. Cristi nu știa ce s-a mai facă mama lui nu avea schimbări spre bine. Eu am cumpărat o cameră la hotel pentru că era mai aproape de spital, am stat zile, săptămâni la spital deja după o lună. Dna Maria a ieșit din comă se simțea mai bine, a venit acasă a primit mută lecuire a fost la reabilitare, deja era mult mai bine. Eu am decis să îi spun lui Cristian ceea ce simt față de el, i-am propus să facem o primblare.
El:- Ce s-a întâmplat?!
Eu:- Cred că e timpul să îți spun adevărul....
El:- Spune...
Eu:- Te iubesc!!!!
El:- Știam că mă iubești, dar sunt foarte fericit că mi-ai spus tu asta.
Eu:- De unde ști-ai?!
El:- Mama mi-a spus când am adus-o acasă cu mașina.
Eu:- Ce ți-a spus?
El:- Mi-a zis că sunt orb și nu văd că fericirea mea este foarte aproape de mine, M-a întrebat dacă te iubesc și i-am răspuns că te iubesc din toată inima mea.
Eu:- îl sărut și îl îmbrățișez și îi zic până în ziua de azi, am poza noastră în telefon, în fiecare seară mă trezeam și adormeam cu poza noastră și cu gândul la tine.
El:- Dă-mi mâna am o surpriza pentru tine. Mă dus cu mașina cu ochi închis în camera în care el desena mi-a arătat un desen cu mine.
El:- Am desenat acest desen în ziua în care ai plecat la Moldova, când îmi era dor de tine, te simțeam în inima și te vedeam în vise. De ziua mea de naștere m-a sunat mama lui și mi-a spus să vin la ea acasă că e foarte important. Cristi nu era acasă era cu tata lui la lucru, eu repede m-am îmbrăcat am sunat un taxi și urcat în taxi, am bătut în ușă speriată.
Eu:- Ce s-a întâmplat dna Maria vă simțiți bine?
Ea:- Da, draga mea, dar te rog hai cu mine la sora mea că m-a sunat și mi-a spus ca să vin la ea.
Eu:- Merg cu dvs. Am ajuns cu dna Maria la un local ciudat am întrat pe ușă era foarte întuneric. Dna Maria m-a rugat să aprind lumina și am aprins-o l-am văzut pe el era în genunchi în cameră erau multe flori, petale pe jos de trandafiri, multe, multe baloane, pozele noastre, în el în mâna era o cutie mică și cu un buchet mare de flori.
El:- Vrei să fi soția mea?!!!
Eu:- Da!!!!!!
Peste o lună am jucat o nuntă că în povești, apoi am născut un băiat ne-am mutat la casa noastră și suntem foarte fericiți am devenit o familie fericită.