Fior al dragostei nebun,

Ce-mi curge iar prin vene
Acel trecut îmi e străbun ,
Și iar încep să scriu poeme.
Mă doare sufletul, e mut,
Și ard de vise înflăcărate,
Am amintiri demult uitate,
Mă simt bolnav acut .
Dar totuși pot zâmbi din nou,
Marionetă sau mai bine zis erou,
Inima pe tavă eu ți-am pus,
Și totuși ție nu ți-a fost de-ajuns...
Mi-ai spus că va durea,nu am crezut,
Iubirea e un foc ciudat, e-un furt,
Puteai ca în povești să mă încerci,
Punându-mă să fac lucruri extraordinare,
De pildă :
Să sap o prăpastie în cer,
Iar cerul scos să ți-l în buzunare.
Mai sună-mă și întreabă-mă ce fac,
Ce chipuri îmi mai trec prin minte,
Ce vise și gânduri mă străbat,
Și dacă nu am uitat de tine,
Mai sună-mă, dacă număru-mi știi,
Și nu l-ai rătăcit prin mii de cifre,
Te-aştept și văd că întârzii,
E iarnă în gradina mea de vise.