Deoarece Pavel a afirmat odată în epistole că toată scriptura este dată de inspirația de la Dumnezeu, după aceea, cercurile religioase au început să delimiteze tot ce este scris în Biblie ca inspirație de la Dumnezeu și ca fiind cuvintele lui Dumnezeu.

Ceea ce a spus Pavel nu are nicio bază, deoarece Dumnezeu nu a purtat niciodată mărturie Bibliei în asemenea mod, nici Domnul Isus nu a spus vreodată că Biblia a fost dată de inspirația lui Dumnezeu și că a fost în totalitate cuvântul lui Dumnezeu. Mărturia lui Pavel despre Biblie s-a bazat pur și simplu pe cunoașterea lui individuală a acesteia; el nu vorbea deloc în numele lui Dumnezeu. Doar Duhul Sfânt și Dumnezeu întrupat știu adevărul adevărat despre ce este Biblia, iar omenirea creată nu a fost capabilă să o înțeleagă pe de-a întregul. Acesta este un fapt. Domnul Isus a spus pur și simplu că Biblia este mărturia lui Dumnezeu; El nu a spus că a fost toată inspirată de Dumnezeu și că a fost cuvântul lui Dumnezeu. Nici Duhul Sfânt nu a purtat vreodată cuiva o asemenea mărturie a Bibliei. Astfel, ceea ce a spus Pavel nu are niciun fundament. El nu a vorbit în numele lui Dumnezeu, cu atât mai puțin în numele Duhului Sfânt. Cele conținute în Biblie sunt consemnări ale unor evenimente reale și mărturiile unor experiențe legate de lucrarea lui Dumnezeu, scrise de oameni ce Îl slujeau pe El. Niciunul dintre capitole nu este scris de Dumnezeu Însuși; autorii pur și simplu transmiteau cuvântul lui Dumnezeu sau își descriau propriile experiențe și propria înțelegere, luminați și iluminați de către Duhul Sfânt, pentru a purta mărturie numelui și lucrării lui Dumnezeu. Acesta este un fapt. Deși relatările scrise și epistolele apostolilor au fost luminate de Duhul Sfânt, ele nu reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Duhul Sfânt iluminează, luminează și călăuzește fiecare persoană în funcție de propria sa condiție individuală, astfel ca el sau ea să poată atinge o înțelegere a adevărului și să obțină cunoașterea lui Dumnezeu. Acesta este rezultatul lucrării Duhului Sfânt. Așadar, această luminare și iluminare adusă de lucrarea Duhului Sfânt nu este echivalentă cu cuvântul lui Dumnezeu; cuvântările lui Dumnezeu reprezintă firea vieții lui Dumnezeu și toate poartă esența adevărului firii vieții Lui. Nicio propoziție rostită de Dumnezeu nu poate fi vreodată complet experimentată de către oameni, deoarece cuvântările Lui conțin prea multă esență a adevărului pentru ca noi să o trăim în experiența limitată a unei singure vieți. Din această cauză, oricât de mult înțeleg oamenii adevărul sau Îl cunosc pe Dumnezeu, ei nu vor putea niciodată să exprime cuvântul Său. Astfel, se poate vedea că luminarea și iluminarea Duhului Sfânt pur și simplu asigură oamenilor ceva lumină și călăuzire prin care aceștia să înțeleagă adevărul; oricât de profunde pot fi experiențele și mărturiile, ele nici măcar nu trebuie menționate în aceeași frază cu cuvântările lui Dumnezeu. Deoarece esența oamenilor și esența lui Dumnezeu sunt la fel de diferite precum noaptea de zi, oamenii niciodată nu vor putea să exprime cuvântul lui Dumnezeu; doar Hristos, dăruit cu esența divinității lui Dumnezeu, o poate face. Profeții pot doar să transmită cuvântul lui Dumnezeu; nici oamenii ce sunt folosiți de Duhul Sfânt nu pot exprima cuvântul lui Dumnezeu, pot vorbi doar despre experiențele lor și ceea ce ei înșiși au văzut. Oamenii se pot exprima doar în concordanță cu esența lor; trăirea lor, în schimb, le determină mărturiile. Dumnezeu are esența divinității, astfel că El exprimă în mod natural cuvântul lui Dumnezeu; noi, oamenii, avem propria noastră esență a umanității, așadar ce exprimăm noi este în mod natural bazat pe propriile noastre experiențe și pe cele la care am fost noi martori. În acest caz, în afara părților transmise de oameni care sunt cuvintele lui Dumnezeu, restul reprezintă fără îndoială relatări ale experiențelor și înțelegerii omenești. Chiar dacă acestea pot fi în concordanță cu adevărul, ele, în mod indiscutabil, nu pot fi comparate cu cuvântul lui Dumnezeu, pentru că esența umanității este la o distanță ca de la cer la pământ de esența lui Dumnezeu. Astfel, când citim Biblia, trebuie să facem o distincție clară între părțile cuvântului lui Dumnezeu și cele rostite de oameni. Doar astfel putem trata Biblia în mod responsabil și într-o manieră conformă cu voința lui Dumnezeu. Mai mult, când comunitatea religioasă pretinde că tot ceea ce este scris în Biblie este cuvântul lui Dumnezeu, aceasta nu este în acord cu faptele istorice ale timpului. De exemplu, în Epoca Harului, Duhul Sfânt nu a purtat niciodată mărturie că epistolele și mărturiile scrise de apostoli veneau din inspirația lui Dumnezeu. Mai mult, apostolii înșiși nu au spus niciodată că ceea ce au scris ei venea din inspirația lui Dumnezeu, cu atât mai puțin nu ar fi îndrăznit să pretindă că era, de fapt, adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu. Epistolele trimise bisericilor în acel timp au fost văzute ca fiind scrisori scrise de frați apostolici; nimeni nu a zis că erau cuvântul lui Dumnezeu inspirat de El. Acesta era adevărul atunci. Nu mai este adevărat astăzi? Acum, în zilele de pe urmă, oamenii care insistă că epistolele sunt cuvântul lui Dumnezeu sunt împotriva faptelor istorice! În Epoca Legii, slujitorii lui Dumnezeu și profeții nu au zis că vorbele lor erau inspirația lui Dumnezeu, nici că erau cuvântul lui Dumnezeu. Cât despre cărțile pe care le-au scris, israeliții acelor timpuri cu siguranță le-au văzut ca fiind scrise de slujitorii lui Dumnezeu sau de profeți. Cu excepția cuvintelor lui Dumnezeu transmise în scrierile lor, restul poate fi categorisit ca relatări ale lucrării lui Dumnezeu. Dacă israeliții nu au mărturisit niciodată că acele cărți scrise de slujitori și profeți erau cu totul inspirația lui Dumnezeu și cuvântările Sale, atunci cum pot niște oameni care trăiesc două mii de ani mai târziu să fie împotriva faptelor istorice ale acelui timp? Cum pot insista atât de ostentativ că acele cuvinte ale Bibliei, scrise de om, sunt în realitate cuvântul lui Dumnezeu? Acest lucru nu este în concordanță cu faptele istorice! Credința oarbă și idolatrizarea cu care oamenii din zilele de pe urmă privesc Biblia vin în întregime din concepțiile și imaginația umană; ele nu au absolut nicio bază în cuvântul lui Dumnezeu și sunt în întregime căi prin care comunitățile religioase îi amăgesc pe oamenii și Îl desfid pe Dumnezeu. Acesta este modul prin care forțele antihristice îi induc în eroare pe oameni și îi rătăcesc în a crede orbește și a idolatriza Biblia. Aceasta a dus deja la formarea a nenumărate culte, aruncând viața bisericii și intrarea în viață a oamenilor în haos și cauzând multe efecte negative. În această privință, oamenii ar trebui să reflecte asupra lor înșiși, să înțeleagă și să caute adevărul pentru a rezolva această problemă și astfel să evite să se abată de la calea cea dreaptă. Fragment din părtășia celui de mai sus