A fost odată o poveste.

A fost c-am trist,dar sa-ntâmplat.
Căci un băiat iubea o fată.
Dar la armată l-au luat.
L-a petrecut pînă la gară.
Dar când în tren EL s-a urcat .
Ea disperase într-atâta.
Încât pe loc a lăcrimat.
EL tot striga ,că se va- ntoarce .
Și EA striga că TE IUBESC.
Dar trenul a pornit din gară .
Și totul a murit pe veci......... ....
Iar după 9 luni jumate
Poștașul îi adu scrisoare
Și fata foarte bucuroasă
O desfăcu în grabă mare.....
-Tu iartă-mă acum iubit-o.
Dar vreau să-ți spun ,că te- am uitat.
La mine-i mare sărbătoare
-Chiar astăzi EU m-am însurat !!! .........
A-ncremenit cu foaia-n mână
Deodată nu-i venea să creadă
A mai citit-o înc-odată
Și a văzut că nu visează. —
Strângând scrisoarea strâns în palme
Un șir de lacrimi s-au pornit
Că i-a murit a ei iubire
Că fericirea şi-a pierdut.
- Fii fericit cu-a ta nevastă
De mine să nu-ți amintești
EU voi pleca în altă lume
Căci nu mai face să trăiesc...... ........
EA a murit ,și-au îngropat-o ........
Pe-un deal cum altu-n lume nu- i .........
Dar EL plângea,rupea Pământul
Căci nu era scrisoarea lui...😭😭😥