Oamenii Bogaţi pot să Iubească?

Capitolul:7
Am realizat că persoana care mi-a atins spatele era Eliada. M-am sculat rapid în picioare.
-Salut! Îi spun eu îmbrăţişând-o.
-Salut.
-Ce faci?
-Bine. Tu? Spune analizându-mă din cap până în picioare.
-Sunt bine. Am ieşit la alergat. Spun aşezându-ne ambele pe scaun.
Am stat împreună ceva timp, am mers la o cafenea, apoi în parc ne-am plimbat. Seara a fost minunată.
Ajunsă în campus m-am schimbat şi am plecat la sală. Ajunsă acolo deja mi se topeau ochii. Am plecat în vestiare, simţind pe cineva în spatele meu, dar neîntorcându-mă să văd cine este.
Am intrat rapid în vestiar şi brusc uşa sa împins tare, observând că pe ea intră Maximiliam.
-M-ai speriat... Ce s-a întâmplat? Spun parcă cu călcâiele aprinse.
-Nimic, am venit să mă asigur că eşti aici... Spune analizându-mă din cap până în picioare.
-Ok. Poţi să ieşi? Vreau să mă schimb. Spun arătând cu un deget spre uşă.
-Da. Ok. Plec. Te aştept. Spune şi se întoarve şi pleacă.
M-am schimbat în costum şi am plecat...
*******
S-au terminat orele. M-am pregătit să plec acasă. Am apesat clanţa la uşă pentru a ieşi din vestiar, dar uşa s-a deschis înainte ca să fac eu asta... Iar pe ea intrând Maximiliam. M-a privit atent şi parcă aştepta ca eu să zic ceva. Şi ceea ce am reuşit să rostesc a fost:
-S-a întâmplat ceva? Spun dar nu reuşesc să termin bine vorbele fiindcă buzele lui se lipesc foarte tandru de ale mele. Nu am relizat ce s-a întâmplat... Dar m-am trezit rapid, îndepărtându-l de lângă mine.
-Ce faci? Spun aproape ţipând. Şi punând apoi degetele pe buze. Nu am mai aşteptat să spună ceva, ci am plecat rapid cu lacrimi în ochi. Cum a putut? Fără permisiune... Dar, nu mă pot întrista... Inima mea nu plânge.
Am ajuns rapid în campus, unde am plecat direct la duş. Acolo am lăsat ca picăturile reci să îmi conducă trupul. Mă gândeam la sărut... Mă gândeam la el. Inima mea parcă bate de două ori mai rapid din caiza gândurilor la el. Şi din toate aceste gânduri, am ajuns la concluzia că "M-am îndrăgostit".
Am ieşit din duş îmbrăcându-mă în alte haine. Am primit un apel , era mama, care ma întrebat ce mai fac şi cum mă simt... Am discutat în jur de o oră.
Alina nu ştiu unde a dispărut, a apărut dupa ceva timp cu un zâmbet enorm pe faţă.
-Unde ai fost? Şi ce e cu zcest zâmbet până la urechi? Spun eu şi privind-o atent.
-Păi am început o relaţie... Spune ea zâmbind.
-Cu cine?
-Ştii când prima zi ai fost la sala, eu am fost cu tine, acolo am stat cu un baiat... Iar acum suntem împreună. Spune radiind de fericire.
Sunetele de la geam ne-au atras atenţia, erau pietre mici care se loveau de geam. Am plecat repede ca să văd cine este, iar acolo jos era Maximiliam aruncând cu pietricele în geam.
-Văd că degrabă nu doar eu voi fi cea care se va afla într-o relaţie. Spune Alina zâmbind şmecher.
-Nu vorbi prostii. Spun în timp ce dischid geamul. Ce vrei? Spun eu cu un ton mai uşor, pentru a nu deranja pe ceilalţi.
-Coboară jos... Spune el, făcându-mi semn şi cu mâna.
-Nu pot... Ai înebunit? Spun schimonosindu-mi faţa.
-Eu plec până jos... Spune aceasta şi pune telefonul în buzunar, cred că a primit vreun mesaj.
Nici nu am reuşit să mă întorc spre geam ca să văd dacă el mai este acolo, căci m-am tamponat de un trup, era Maximiliam. Efectiv m-am înroşit toată, m-a cuprins foarte apropae de el, iar feţele erau foarte aproep una de alta.
-Eşti foarte drăguţă când roşeşti. Spune el iar eu ridicând colţurile buzelor spre semn de un mic zâmbet, care rapid a devenit la normal. Îmi era teamă de ce avea să se întâmple, inima îmi bătea de 5 ori mai repede, iar ochii fără să vreau mi s-au îndreptat spre buzele lui, care au schiţat un zâmbet " Perfect". Cred că a observat. Fără să mai ezite şi-a lipit buzele de ale mele, froiam să protestez, dar trupul nu voia, aşa că m-am lăsat pradă sentimentelor şi răspuns sărutului.
Şi-a dezlipit buzele încet de a mele, privindu-mă direct în ochi, apoi schiţand un mic zâmbet, dar neeliberându-mă din îmbrăţişare.
-Emma, eu te plac, nu că te plac, dar e ceva mai mukt decât să plac, de fapt m-am îndrăgostit... Vrei să fim împreuna?
-Da. Spun şi schiţez un zâmbet enorm. M-a ridicat de la pământ învârtindu-mă prin cameră. Gata, ameţesc...
-Scuze. Spune şi mă eliberează. Promit să te fac cea mai fericită... Spune şi mă îmbrăţişează uşor, plasând un mic sărut pe părul meu.
-Mersi. Spun şi îl sărut pe obraz. Ne vedem mâine, e deja târziu, trebuie să mă culc. Spun şi îi fac cu ptivirea spre geam.
-O să ies pe geam? Spune cu o faţă uimită.
-Pe unde ai venit pe acolo pleci... Nu vreau să te vadă doamna de jos, voi avea probleme.
-Bine. Plec, apropo îi poţi trimite mesaj Alinei să se întoarcă...
-Poftim? De unde...? Ahh, deci tu ai pus totul la cale... Spun şi pălesc uşor în frunte în timp ce el era pe geam.
L-am urmărit cu privirea până a ajuns jos , s-a întors cu privirea la mime şi mi-a trimit un pupic prin aer, iar eu primindu-l, apoi punându-l pe buze, după care i-am făcut cu mâna în semn de "Pa".
M-am întors spre uşa care s-a deschis numai ce, pe ea intrând Alina, cu un zâmbet mare pe faţă.
-Deci cum a fost? Spune în timp ce zâmbeşte enorm.
-Te omor...Spun şi mă năpustesc asupra ei cu gâdeleli.
-Deci, sunteţi împreună?
-Da! Spun fericită
-------------------------------
Iată încă un nou capitol.
Am observat că nu sunteţi activi la povestea aceasta. Ma voi stradui sa o termin cat mai repede, capitolele le voi face mai lungi. Iar apoi voi incepe o noua poveste, sper ca vă va plăcea!