Oamenii bogaţi pot să Iubească?

Capitolul:6
În sfârşit am ajuns la cămin. Mi-am făcut rutina de seară, şi m-am culcat. Visele mele devin foarte ciudate, de această dată l-am visat pe Maximilian, serios? Ce mai vise...
M-am trezit flarte rapid, de aia îmi ameţea capul rău de tot. M-am calmat iar apoi mi-am făcut rutina, după care împreună cu Alina, am plecat la ore.
*****
Peste o săptămână.
*****
A trecut o săptămână din viaţa mea, cu Maximiliam, am devenit foarte apropiaţi. La şcoală este totul bine, mai am o prietenă, Eliada, cu care suntem în aceeaş clasă.
La noi în Universitate săptămâna aceasta a fost alegerea fetelor pentru echipa de fotbal a Universităţii, la care am participat şi eu, şi am fost admisă.
Fac parte din echipa de fotbal a Universitaţii, jucând sub numărul 4, atacant pe dreapta.
Acum este ora pentru sală, am plecat, deschizând uşa, plec direct în vestiar, unde îl găsesc pe Maximiliam, aproape mâncânduse cu o fată.
Am închis uşa rapid şi am plecat pe scaun. Ce e cu mine? Ce se întâmplă? De ce mă doare inima? Parcă lacrimi vor să curgă, dar nu le permit. Respiraţia începe să se accelereze, am plecat şi am băut un pahar cu apă şi m-am calmat. Când l-am văzut că este în local, am plecat în vestiar şi m-am schimbat.
Apoi am început antrenamentul. De ce am privirea aşa ciudată? L-am privit atent pe faţă, până ochii mi-au căzut pe buze. Buzele lui au fost sărutate de ea. Mi-am dat o palmă mintală, de ce sunt aşa de naivă? Ce e cu mine? Nu mai înţeleg nimic. Cine o să îmi răspundă la aceste întrebări? Cine?
Am fost scoasă din gânduri de vocea lui care mi-a spus că începem. Admiram corpul lui, un tricou mulat pe corp negru, care îi scotea figurile la vedere, avea un trup la care visa orice fată.
M-a ajutat să execut unele exerciţii, la care încă mai am de lucrat. Mă privea parcă cu un zâmbet ciudat, ori eu am văzut altfel.
Fugeam cu gândurile împrăştiate, şi brusc, nefiind atentă, am alunecat şi am căzut, spre fericirea mea, el a reuşit şi ma prins, am fost captivaţi ambii într-o privire adâncă, în care am reuşit să văd ceva aparte... M-am trezit rapid la realitate, m-am pus pe picioarele mele, mi-am scuturat hainele de praf şi m-am uitat la el:
-Mersi. Spun privindu-l atent, la fel făcând şi el.
-Eşti bine? Nu te-ai rănit? Spune privindu-mă atent, apoi privind spre mâni, pe care le-a luat în palmele lui, pentru a se asigura.
Mâinile mele au început a tremura puternic când s-au atins de ale lui. Corpul meu se înmuia efectiv la atingerea lui.
-Ce e cu tine? De ce tremuri? Rosteşte aceste cuvinte rapid.
-Eu... Eram să cad, m-am speriat de aia... Mă duc să îmi stropesc faţa, altfel nu îmi voi reveni. Spun plecând rapid şi stropindu-mi fața cu apă.
Toate aceste lucruri îmi curg pe ochi... Am în mine nişte trăiri ciudste, pe care nu le-am simţit până acum. Aş vrea să închid ochii şi să dispară din mine, aş vrea ca lumea mea să fie diferită, mereu am visat la o lume nouă... Dar nimeni nu e cu putinţă să o schimbe.
Tot ce am putut face a fost să mă iau în mâinile mele şi de a termina ceea ce am început.
După ce am finisat, am plecat cu paşi rapizi spre campus, unde am fugit direct în camera noastră, la Alina.
-Alina, mă sufoc... Spun în timp ce îmi stăpânesc acceleraţia...
-Dacă ai fugit mult... Normal că o să te sufoci... Spune parcă zâmbind şi luându-mă peste picior.
-Nu... Mă sufoc de sentimente. Nu mai pot, nu înțeleg ce e cu mine...
-Vreau detalii ca să îţi pot răspunde la întrebări... Spun aşezânduse pe marginea patului, cu coatele pe genunchi, în semn că e gata să mă asculte...
-Păi... Maximiliam... Nu sunt eu când sunt lângă el, corpul meu nu mă mai ascultă. Minţile mele zboară! Astăzi când am fost la sală, în vestiare l-am văzut cu alta...Se sărutau. Parcă eram nebună, inima mea a început să fugă pe loc, încă să mă doară puţin. Ce a fost cu mine? Spune-mi Alina!...
-E Clar! Te-ai Îndrăgostit. Spune şi se culcă pe spate cu o carte în faţă citind-o mai departe.
-Prostii... Şi încă de el? Nu! Chiar poate fi? Nu cred... Dar... Offf. Mi-ai băgat asta în cap deja până mor nu mai uit. Spun şi mă lovesc în frunte.
-Poate până mori vă căsătoriţi... Spune şi începe a râde. Fără să mă gândesc m-am năpustit asupra ei cu gâdeleli.
Mă doare burta de la atâta râs. Am petrectu seara asta minunat. Mâine este sâmbătă, cred că săptămâna asta nu voi merge acasă, voi rămâne aici...
Alina s-a dus rămânând singură, ceea ce nu-mi prea place... Am plecat dimineaţa prin parc la alergat. Vedeam familii fericite, copii împreună cu taţii lor se jucau... De ce eu nu am putut fi aşa? Cu ce a greşit mama mea de a lăsat-o "tata"?
Fugeam foarte rapid, dar nu oboseam. Nici eu nu am ştiut de asta. M-am oprit pe o bancă din parc pentru a admira priveliştea. Aveam în urechi muzica, ceea ce mă liniştea mereu, eu fără muzică ar fi ca Romeo fără Julieta😂.
Lângă mine s-a aşezat cineva. Nu m-am uitat fiindcă putea fi oricine. Iar acel oricine m-a atins de umăr, ca eu îndreptându-mi imediat privirea spre el.
_____________________
Iată încă un nou capitol.
Sper că va plăcut.