Oamenii bogaţi pot să Iubească?

Capitolul: 5
#Max
Mda, ce veaţă a mai avut, nici nu mi-am imaginat vreodată că poate exista aşa ceva. Cel mai tare m-am cutremurat când mi-a spus că tatăl ei s-a dat la ea. Nu suport să aud aşa vorbe, mai ales despre ea. Chiar dacă eu am minţit-o e spre binele ei şi al meu. Sper să devenim cineva...
#Emma.
-Ţi-am povestit tot... Sper să nu spui nimănui...Spun eu privindu-l serioasă.
-Promit! Deci, suntem prieteni deja?
-Dacă ţi-am povestit toată viaţa mea, cred că da... Deci, am ajuns deja.
-Deci, ca prieten pot să fac şi asta. Spune el şi plasează un sărut fin pe obrazul meu. Imediat am dus mâna pe obraz pentru a realiza ce s-a întâmplat. Nimeni nu m-a atins de mult timp, iar asta acum s-a întimplat.
Asta îmi fură minţile.
-Noapte bună! Îmi spune el, mai degrabă pentru a mă scoate din gândiri, cred că a observat că m-a şocat, avea un zâmbet ciudat.
Am plecat fără să mai scot vreo vorbă ceva, am fugit rapid în cameră şi am încuiat uşa. De pe pat mă privea confuză Alina.
-Ce sa întâmplat? Spune ea.
-Nici eu nu prea am înţeles...
-Povesteşte-mi mie, poate o să înţeleg eu.
-"....". Iam povestit tot, aceasta rămânând cu gura căscată de la vorbele auzite de mine.
-Nu te uita aşa... Spune eu către ea încercând să îi astup faţa.
-Ştii ce cred eu? Spune ea parcă vrând să râdă.
-Ce crezi? Spun neînţelegând despre ce vorbeşte, acuş iar mai spune vreo prostie.
-Tu începi să ai sentimente pentru el... Spune şi arătând cu degetul spre mine începe să râdă în hohote.
-Ce? Vorbeşti prostii. Eu nu simt nimic pentru el. Spun agintându-mă. Am luat o pernă şi am aruncat-o în ea. Bine, eu plec la baie.
Am intrat în duş şi am lăsat ca apa să îmi acapareze corpul, îmi plăcea la nebunie. M-am lăsat aprofundată în gânduri, oare am făcut bine că i-am povestit? Este de încredere? Se va folosi de mine oare? Atunci de ce m-a pupat? Simte ceva pentru mine? Ce toantă sunt... Cum să simtă, a spus ca un prieten... Bine...Dar atunci ce a fost cu zâmbetul de după? Offf, zboară din minţile mele, zboară...
Am ieşit din duş, îmbrăcându-mă cu hainele alese, apoi am plecat în cameră şi am adormit de îndată, Alina era încă la baie.
Noaptea am visat-o pe mama, mie dor de ea, am vorbit seara, dar tot mai vreau să vorbesc. M-am trezit şi am format imediat numărul ei.
-Alo? Mamă? Ce faci?
-Bună scump-o, numai ce m-am trezit, tu? Spume veselă pentru că a auzit vocea mea.
-Şi eu. Mamă, eu azi noapte te-am visat, deja îmi e dor de tine.
-Nu-i nimic, în vacanţă vei veni, nu mai e mult...
-Da. Bine mama, vorbim mai apoi. Spun şi închid telefonul. Am plecat şi m-am schimbat de haine.
La şcoală a fost totul bine, nimeni nu mi-a spus nimic, acei băieţi păstrau distanţa strictă de mine. Orele au trecut bine, matematica a fost cam grea, dar nu e nimic, am trecut şi peste ea. Astăzi cu Alina avem acelaş număr de ore, vom pleca împreună acasă. Ajunse acolo, am mâncat împreună, apoi ea a decis să meargă cu mine. Am mers mai întâi in oraş pentru a căuta nişte cărţi necesare orelor, pe care din păcate nici ea nu le avea.
Am găsit doar unele cărţi, dar şi asta este bun. Am plecat după asta înapoi la sală. Îmi era cam ruşine să dau ochii cu el. Am deschis uşa şi am păşit uşor, plecând direct în vestiar, unde m-am schimbat.
Alina se uita ciudat la mine, avea un zâmbet pe faţă, dar nu am înţeles pricina.
Am plecat înapoi, şi am relizat că zâmbea din cauza acelui băiat, cu care s-a cunoscut acum 2 zile.
Am început antrenamentul, totul era ok. Am ajuns şi la partea cu boxul, de data asta am trecut la perne. Mai întâi mi-a arătat câteva lovituri, iar eu trebuia să le repet. Nuştiu de ce, dar nu-mi ieşea, loviturile erau prea slabe.
-Emma, imaginează-ţi că acest sac este persoana pe care o urăşti foarte mult.
Imediat m-am gândit la el, la Jack, el era băiatul care în liceu, mereu mă înjosea, mereu mă lua la mişto.
Imaginându-mil în faţă am început a lovi cu putere, de ce nu am avut atunci această putere, puteam să îl nimicesc în bătaie.
S-a uitat mirat la mine, după ce am finisat:
-Şi la cine te-ai gândit? Spune el curios.
-Nu la tine... La băiatul din liceu care îşi bătea joc de mine.
-Deci, începi să faci progrese... Felicitări...
-Mulţumesc. Spun zâmbesc uşor. Aş fi vrut să îl îmbrăţişez, dar va părea prea din prea. M-am întors să o caut pe Alina, dar nu era.
-Unde e Alina? Spun negăsindu-i ochii.
-A plecat 2 minute în urmă cu un băiat...
-Ok. Acum ce mai facem? Spun aşteptând răspunsul.
-Pentru astăzi gata... Vrei să te conduc până la campus? Spune parcă insistând.
-E ok, pot merge şi singură...
-Insist...
-Bine. Mă duc să mă schimb. Îi spun şi plec rapid spre vestiar. M-am îmbrăcat înapoi în blugii cei albi şi camaşa cea albastră şi am plecat.
-Eu ţi-am povestit tot despre mine, dar tu nu mi-ai povestit nimic. Spune-mi şi tu ceva despre tine. S-a schimbat la faţă, am spus ceva aiurea?
-Păi mă numesc Maximiliam Black...
-Black, ca şi milionarul cela... Spun eu cu scârbă.
-Nu, nu am nici o legătură cu el. Îmi spune rapid.
-Ok. Continuă...
-Am 20 de ani, sunt din acest oraş, locuiesc singur, am un câine, ce să mai spun? În viaţa mea nu am avut evenimente pe care să le povestesc, am o viaţă plictisitoare...