Vreau să fim iar împreună!

Capitolul:13
-Mă minte? Ce ai în vedere?
-Acum de ce aţi venit aici?
-Aşteptăm o prietenă de-a lui... Spun eu confuză deja de cele întâmplate.
-Nu, uite ce mi-a trimis el mie. Spune el şi îmi arată o poză în care sunt eu la masa la care stăteam. Şi uute ce mi-a scris. " Fraiere, uite ce face iubita ta, este cu mine, şi apropo gata ai pierdut-o."
Îmi iau ochii de la telefon şi mi-i îndrept spre Robert. Care mai că îi săreau ochii.
-Ce este asta? Spun eu.
-Pot să-ţi explic...
-Ce să îmi explici? Că stau degeaba aici deja de 1 oră? Şi m-ai minţit?
Nu mai aştept răspunsul lui şi îmi iau geaca şi geanta de pe scaun şi plec lăsând în urmă toate acele persoane.
Mergeam şi plângeam, am fost o toantă, cum am putut să îl cred? Din cauza lui m-am certat cu Max.
Din gânduri am fost oprită de Max, care a alergat după mine.
-Max, scuze... Spun şi lacrimile iar au început să îmi curgă şir. Am fost o proastă... L-am crezut pe el în loc să te cred pe tine. Spun şi din nou plâng.
-Nu-i nimic, deja a trecut. Ce a fost, a fost... Spune şi mă îmbrăţişează. Sincer chiar aveam nevoie în acest moment de un aşa gest. Şi apropo, el era cel care îţi trimetea mesajele alea... Spune iar eu răbufnesc mai tare.
El a ridicat mâna şi a început să îmi mângâie părul, în timp ce eu plângeam. Când a văzut că nu mă opream mi-a luat faţa în mâinile lui, mi-a şters lacrimile şi mi-a spus:
-Gata, a trecut... Ce a fost, a fost, uită. Spune şi zâmbeşte.
-Deci, m-ai iertat? Spun eu încruntată.
-Nici nu am fost supărat pe tine. Spune şi zâmbeşte.
-Minţi... M-ai iertat? Spune.
-Ok. Da. Spune zâmnind.
-Deci, suntem iar împreună? Spun eu aşteptând răspunsul.
-Da. Am fost despărţiţi?Atunci am zâmbit, pielea îmi era uscată de la lacrimi.
-Aşa te vreu... Spune el, iar eu zâmbesc din nou. Şi-a încolotăcit degetele cu ale mele şi am început să hoinărim prin oraş.
******
Este deja sfârşitul anului şcolar, eu cu Max suntem împreună şi acum, nu n-eam mai certat niciodată. Suntem fericiţi.
Astăzi este ultimul clopoţel pentru noi a 12-a. M-am trezit dimineaţă în formă, am făcut un duş, mi-am făcut rutina şi m-am îmbrăcat. M-am îmbrăcat aşa:
După care am plecat la şcoală. Am intrat în sala de festivităţi, unde avea loc înmânarea diplomelor. Am primit diplomă excelentă. Max a primit diplomă medie. Dar nu-i nimic, tot e ceva decât nimic.
Pentrucă cu am decis, eu cu Emilia, astăzi mergem în club ca să ne distrăm un pic, e sfârşitul anului şcolar, va fi un nou început, noi realizări.
Seara eram deja în club, pentru acest eveniment am ales această ţinută.
Desigur că va veni şi Max cu noi...
#Max.
După fetivitate am plecat acasă, acolo am plecat direct la mama, doar ea e lângă mine.
-Mamă? Spun eu.
-Da,scumpule. Spune aceasta aşteptând răspunsul meu.
-Mamă, am o prietenă şi aş vrea să faceţi cunoştinţă... Spun eu aşteptând răspunsul.
-Ştiu... Spune ea.
-Ce? De unde ştii? Spun confuz.
-Am aflat întâmplător. Am auzit că e o sărăntoacă. Cât o să mai stai cu ea? O să o mai foloseşti mult? Las-o şi găseşte-ţi o fată pe rangul tău...
-Poftim mamă, eu o iubesc , nu mă folosesc de ea, şi aş vrea să mă şi căsătoresc cu ea...
După spusele mele mama a scăpat paharul pe care-l avea în mână.
-Ce? Să te căsătoreşti? Nu. Nu voi piermite asta. Doar peste trupul meu vă veţi căsători.
-Mamă ce are? Spun eu.
-Are, nu te poţi căsători cu o sărăntoacă... Dacă o faci...
-Dacă o fac ce? Spun enervat.
-Te scutesc de moştenire. Iar tu fără bani nu o să rezişti mult... Eu ştiu asta.
-Mamă, te rog nu fă asta...
-O să o fac, dacă mă vei foarţa.
După discuţia cu mama am plecat în cameră trântind în urmă uşa. Ce să fac? Nu ştiu ce să fac... Mama are dreptate, fără bani nu voi putea, iar de îndrăgostit cred că mă voi mai îndrăgosti. Nuştiu dacă e decizia corectă, dar mă voi despărţi de ea chiar azi.
#Mădălina
Suntem în drum spre club, ajunşi în faţa lui, am văzut o încăpere mare.
Muzica răsuna de afară, iar mirosul de alcool şi tutun deja îşi făcea apariţia.
Am păşin în interior şi ne-am aşezat la o masă. Emilia a plecat şi a dansat, iar eu am rămas să îl aştept. Peste ceva şi-a făcut apărut şi Max. Dar nu a venit spre mine , s-a îndreptat spre altă masă. Cred că nu m-a observat.
M-am ridicat şi m-am dus la masa la care era el, iar ce am văzut acolo... mi-a rupt inima, Max şi cu o fufă se înghiţeau acolo.
-Max? Spun eu uşor.
Şi-a ridicat privirea spre mine m-a analizat din cap până în picioare şi s-a întors iar spre aia. Inima mi se rupe.
L-am apucat de mână şi l-am tras după mine până afară după un colţ. Este beat deja.
-Ce vrei? Spune el nepăsător.
-Explicaţii, ce a însemnat acea imagine dintre tine şi aia? Spun enervată.
-Ce a însemnat? Nimic. Spune el nepăsător.
Cum poate avea aşa o stare când mie mi se rupe inima în patru. Ce e cu el? Poate că e beat nu gândeşte normal.
-Cine eşti tu ca să îmi pese de tine, o simplă fostă colegă de clasă... Cu ce ocazie să îţi explic tot ce e aici?
Cu fiecare vorbă rostită mă durea inima din ce în ce mai tare, nu am mai simţit asta niciodată. De ce face asta?
-De ce faci asta? De ce vorbeşti aşa? Spun eu lăsând o lacrimă să curgă.
-Ce fac? Nu fac nimic. Apropo ce a fost între noi nu a fost nimic, a fost doar un eşec, un pariu...
-Un Pariu? Spun eu începând a plânge foarte tare.
-Da, când ai venit la noi în şcoală eu cu Ben şi Florin am pus un pariu, până la ultimul sunet să te am ca parteneră de cuplu, şi o noapte cu noi.
Dar din păcate am pierdut pariul, s-a dus maşina cu tot...
Toate vorbele pe care le arunca fugeau direct spre inimă, nu le puteam sesiza şi lega propoziţii dintre cuvintele le care le rostea. Nu puteam crede, am fost doar un pariu pe o maşină, tot timpul acesta am trăit în minciună.
-Şi aşa că poţi pleca de lângă mine, dacă visai la nuntă cu mine, nu mai visa, eu cu o sărăntoacă nu mă pot căsători, nu voi putea trăi cu o persoană care nu îmi va putea întreţine viitorul, nu vreau să fiu cu o leneşă lângă mine, nu vreau ca să lucrez doar eu să întreţin. Sau aveai alte gânduri? Să te căsătoreşti pentru bani? E o idee bu...
Nu termină de vorbit fiindcă faţa lui a făcut contact cu palma mea, în această lovitură am adăugat ură, lacrimi, durere, tot ce aveam eu pe inimă acum. Apoi bufnind în plâns.
Apoi am fugit, am plecat mai departe de această persoană, nu vreau să îl mai văd, să mai aud de el, să nu îl mai ştiu, vreau să îl uit.
Mergeam pe drumuri şi plângeam. Plângeam amarnic...
Deci iată încă un capitol.
Aştept activitate.