Vreau să fim iar împreună!

Capitolul:3
Mergeam spre casă şi mergând cineva mi-a pus piedică, dar nu am simţit contactul cu pământul, am simţit doar două braţe, care mă ţineau strâns ca să nu cad.
M-am ridicat rapid şi m-am uitat la persoana care ma ajutat. Este un băiat de la mine din clasă, a întârziat cu bed-boyii şcolii. Deci este şi el unul dintre ei, trebuie să mă ţin la distanță .
-Mersi. Spun eu şi plec.
-Stai, de ce pleci? Spune el şi mă ajunge din urmă.
- Uite, eu mă grăbesc, pa. Spun şi încep a merge rapid.
-Stai, te conduc eu. Spune el.
-Nu, mersi. Pot merge şi singură. Nu mie teamă.
-Văd. Dar te rog.
-Nu mă ruga. Lasă-mă.
-De ce? Ce ţi-am făcut? Spune el şi se pune în faţa mea.
-Nimic, am spus că ai făcut ceva? Spun eu şi îl privesc în faţă. Apoi dau să îl ocolesc, dar mă apucă de coapse şi mă pune iar în faţa lui.
-Iaţi mâinile... Spun şi sincer chiar încep să mă enerveze deja.
-Scuze, reflex... Spune şi râde.
-Ba nu e amuzant deloc. Spun şi îl privesc în faţă. El este mai înalt ca mine un pic, aşa că sunt nevoită să ridic capul ca să vorbesc cu el.
-Bine. Gata, deci hai să o luam de la capăt...
-Băi omule, lasă-mă odată... Spun şi nervii mei sunt gata să izbucnească.
-Ba nu te las...
-Ai de gând să mă ţâcâi aşa până acasă?
-Da. Răspunde rapid.
-Haide pleacă o dată... Spun eu şi acum m-am întors eu la el, m-am pus în calea lui ca el să nu poată trece.
-De aici în colo nu mai mergi... Spun eu încrezută.
-Cine a spus? Spune el şi îmi aşează o şuviţă de păr după ureche.
-Eu. Şi iaţi o dată mâinile de pe mine.
-Dacă zici tu... Bine, plec. Ne vedem mâine.
Huh în sfârşit, am scăpat . Peste 10 minute, am şi ajuns acasă. M-am dus în camera mea şi m-am trântit pe pat.
Peste câteva minute aud soneria la uşă. Ah, este Emilia. Am uitat să vă spun, că azi ne-am decis să fim cele mai bune prietene.
M-am dus rapid şi am deschis uşa, făcândui loc să treacă. Am mers amândouă în cameră şi ne-am aşezat, eu pe pat, iar ea pe scaun.
-Cu greu am ajuns acasă... Spun eu cu un oftat adânc.
-Ce e? Ce s-a întâmplat? Mă întreabă curioasă.
-S-a legat unul de mine şi nu mia dat pace jumate de drum... Spun eu şi nervii iar încep să activeze.
-Wow, din prima zi ai admiratori?
-Nu, este unul dintre băieţii care au întârziat astăzi la lecţie...
-Nu se poate, care dintre ei?
-Nu shtiu cum îl cheamă. Este brunet...
-Max? Oh nu. Spune ea cu un cutremur în voce.
-Ce are? Întreb eu curioasă.
-El este cel mai rău din şcoală, se joacă cu toţi, mai ales cu fetele. Şi îţi spun, nu te lega cu el, ceva este la mijloc, nu ar avea interes aşa pentru tine. Nu zic că nu eşti drăgutză, dar chiar din prima zi. A, şi apropo este putred de bogat.
-Nu ca mine...
-Nu, nu asta am vrut să spun... Mai înţeles greşit. Spune ea cu sperietură în voce.
-Nu îţi fă griji, am înţeles tot.
Părinţii mei vin abea deseară. Aşa că nu are cine să îmi facă mâncare , deci voi face eu. Am luat o tigaie şi am stricat nişte ouă, apoi am tras prin rozătoare nişte caşcaval, după care a ieşit o omletă destul de gustos mirositoare. Am pus întro farfuri nişte legume. Am împărţit omleta pe două farfurii şi am început să mâncăm. Mâncam şi vorbeam despre lucruri obişnuite.
Este deja seară, eu am terminat de făcut orele şi mi-am aranjat ghiozdanul. Mi-am ales hainele pentru mâine şi m-am culcat.
#Maxim#
Este deja ora 16, ne ducem într-un club.
-Frate, cum merge treaba? Întreabă Ben curios.
-Care treabă? Spun eu neînţelegând despre ce vorbeşte.
-Pariul..
-Ah, asta. Merge greu. Nu este aşa de uşor de doborât, am nevoie de timp, dar aşa...
-Vezi, poate nu vor apărea fluturaşi în capul tău...
-Nu, cum să mă îndrăgostesc de ea? Este o sărăntoacă... Este săracă de tot.
-Hai măi frate, nu ştii ce îţi aduce ziua de mâine...
-Ai dreptate şi tu odată în viaţă. Sare Florin cu părerea.
Ajunşi în club, am ales una dintre fete şi am avut o noapte senzaţională.
Dimineaţă m-am trezit rapid, m-am îmbrăcat uşor şi am plecat, trebuie să trec pe acasă, să mă schimb de haine.
Ajuns acasă m-am schimbat rapid şi am plecat, la ieşirea din casă, mi-a ieşit în cale tata.
-De ce întârzii?
-Nu mia sunat alarma...
-Minţi, iar ai fost prin cluburi...
-Abia acum ţi-ai adus aminte că ai un fiu?
-Ai grijă cum vorbeşti...
-Că de nu ce?
-Vei vede...
-Bine. Spun şi îl ocolesc. Apoi urc în maşină şi plec rapid spre şcoală. Numi pasă dacă voi întârzia, dar dacă da îi va spune mamei, şi mie milă de ea, mereu suferă pentru păcatele mele. Cât despre tata este mereu la muncă, nici nu se interesează de mine. Doar când fac ceva ce ajunge în gazetă şi îi poate zgârâia un pic reputaţia , atunci îşi aminteşte şi vine şi mă ceartă.