S-a schimbat Destinul

Capitolul:7
Ziua a fost plictisitoare. După ore am plecat acasă . Azi vreau să mă duc la Laura. Am luat câţiva lei şi am plecat la market. Am luat câteva lucruri de acolo şi am plecat la orfelinat.
Am observat că telefonul mia sunat de câteva ori. Era Max. Nu iam mai răspuns.
Am ajuns la orfelinat, nu am fost de două zile aici, dar parcă a trecut un an. Am intrat în orfelinat şi am plecat la camera lui Laura. Am intrat iar acolo pe patul din dreapta stătea scumpa mea surioară.
M-am dus lângă ea.
Eu: Laura?
Laura:Victoria.
Eu: Scuze că nu am venit...
Laura: Nu-i nimic.
Eu: Uite ce ţi-am adus.
Laura: Mersi mult. Dar acel băiat unde e?
Eu: Care băiat?
Laura: Parcă nu ştii, acela cu care ai venit, numai nu spune că nu îl ţii minte, este singurul cu care ai venit aici.
Eu: Mdaa, zici de Max?
Laura: Da. De ce nu a venit cu tine.
Eu: Max este...
Max: Sunt aici.
Spune Max intrând cu un ursuleţ de pluş în mână.
Mă uitam la ea surprinsă. Se îndrepta spre patul Laurei.
Max: Asta e pentru tine... Spune şi îi întinde ursuleţul Laurei.
Laura: Serios? Mersi mult.
Max: Cu plăcere. Spune şi cu doua degete o apucă de năsuc.
Laura a luat ursuleţul şi la pus în colţ, apoi întorcânduse cu privirea la mine care eram aşezată pe pat şi la Max care era în picioare lângă mine.
Laura: Vă stă bine împreună.
Am rămas amândoi şocaţi de fraza pe care a spus-o.
Eu: Ce? Nu.
Max: Mdaa.
Eu: Nu!.
Laura: Gata, nu vă certaţi.
Eu: Woo, scumpo. Şi am îmbrăţişat-o.
Laura: Bine, dute acasă e târziu.
Eu: Bine.
M-am sculat de lângă ea şi am pupat-o pe obraz, aşa făcând şi Max. Apoi am plecat.
Am ieşit afară.
Eu: Nu trebuia ursuleţul.
Max: Lasă să fac şi eu ceva pentru ea.
Eu: Bine.
Max: Am şi pentru tine ceva.
Eu: Nu, nu trebuie.
Max: Te rog acceptă.
Eu: Depinde de ce este.
Max: Ok.
S-a dus la maşină şi scos încă un ursuleţ din partea din spate a maşinii.
Max: Asta e pentru tine.
Eu: Mersi.
Spun şi iar ursul în mână, e aşa moale.
Max: Hai să te duc acasă.
Eu: Bine, dar să ştii că nu am uitat cele întâmplate.
Max: Bine.
M-am urcat în maşină şi am pornit. Am tăcut tot drumul. În 15 minute am ajuns acasă.
Iam mulţumit pentru tot apoi am intrat în casă.
Mergeam spre camera mea şi am auzit cum telefonul vibra. Am primit un mesaj.
" Ce faci? Uite, în spatele ursuleţului la ceafă este ceva. Uităte te rog, şi sper să mă ierţi"
O doamne, are romantism acest băiat .
Am întors ursuleţul cu spatele şi la ceafa lui se afla un săculeţ mic.
Am scos săculeţul de la gâtul ursuleţului şi am deschis.
Ce am scos prima de acolo era o hârtie.
Am despăturito. Iar acolo pe o parte scria:
"SORRY".
Şi era decorat acest cuvânt.
Iar pe cealaltă parte era scris:
"Sper să vii mâiine la piscină"
Apoi am scos ce mai era în săculeţ, am văzut o brăţară pe care scria Sorry, pe care am pus-o pe mână, chiar mia plăcut brăţara, dar şi gestul.
Am luat telefonul în mână şi am început să tastez.
" Mersi"
"Cu plăcere. Deci vii mâine?"
"Ok"
Am pus telefonul în buzunar. Apoi am plecat în cameră. M-am schimbat în pijame şi m-am culcat.
Dimineaţă m-am trezit şi mi-am făcut rutina de dimineaţă, apoi m-am îmbrăcat: