-Îl iubești?

mă întreabă un bătrânel destul de drăguț , dimineață , în
stația de autobuz .
-Poftim ? îi răspund de parcă m-ar fi trezit dintr-un somn continuu .
-Îl iubești , am întrebat ?
-Pe cine să iubesc ?
-Pe cel care ți-a creat starea asta ..
-Ce stare ? Nu înțeleg la ce vă referiți..
-Ba normal că înțelegi..
-Da , îl iubesc..
-Vezi că ne începem să ne înțelegem ?
-Cu ce vă ajută ceea ce v-am spus ..
-Am fost și eu tânăr ca tine , ca el ..
-Erau alte vremuri.
-Da , însă de iubit , iubeam la fel.
-Nu înțeleg unde vreți să ajungeți.
-Ce-a făcut ?
-El ? Păi , ne- am cunoscut acum 3 ani , m-a iubit timp de un an de zile
, a plecat , s-a întors , iar acum câteva zile s-a întors din nou ,
hotărât , însă , să rămână .
-Și..?
-Și , ăăă , păi , a plecat aseară.
-Cum a plecat ?
-Am primit un mesaj aseară de la o fată , cred , care mi-a spus că ea e
singura lui iubită , și să-l las în pace .
-Și ce-ai făcut ?
-L-am lăsat , i-am spus ce mi-a zis ea , și am renunțat.
-Nu , ceva nu e bine la mijloc.
-Ba da , el mi-a spus că nu știe ce vrea , ba mă iubește , ba nu , nu
știu ce e cu el.
-O să-ți spun o poveste ..
-Vă ascult.
-Acum mulți , mulți ani , eram de vârsta lui , iar ea , ea era la fel de
frumoasă și de vârsta ta . Am iubit-o mai mult decât pe mine , cam cât
te iubește el pe tine.
-Greșiți , el nu mă iubește , nu m-a iubit , dacă mă iubea , acum vă
spuneam povestea noastră cu final fericit , și poate el mă ținea de mână
în acest timp.
-Viața ne pune la încercare foarte des , ne dă lecții mereu .
-Eu m-am săturat de lecții , vreau puțină fericire.-Noi , bărbații , avem un orgoliu imens , mai ales când vine vorba de
ființa pe care o iubim.
-Dar când iubești , nu dai naibii orgoliul ?
-Nu întotdeauna.
-Orgoliul distruge ceea ce iubirea construiește ..
-Dacă e iubire adevărată , orgoliul e o simplă joacă.
-Nu cred .
-Ai plâns azi-noapte ?
-Chiar așa tare se vede ?
-Nu se vede deloc , ești atât de frumoasă..
-Atunci de unde știți că am plâns..?
-Asta a făcut și ea după ce a aflat că am mințit-o , că gândurile mele
sunt în altă parte .
-Nu aveți idee cât ați rănit-o..
-Ba am , am conștientizat asta după multe nopți de nesomn , după multe
gânduri : “oare plânge?” , “oare îi lipsesc?”
-Și cum ați trăit fără ea ?
-Ani de zile am căutat-o în fiecare femeie care intra în viața mea ..
-Și ați găsit-o în vreuna?
-Da , în ea însăși.
-Cum adică ?
-Timp de 10 ani , o vedeam rar , apoi am întâlnit-o , întâmplător , pe
stradă.
-Și ce s-a întâmplat apoi ?
-EA e mama copiilor și bunica nepoților mei..
-Adică v-a iertat ?
-Bineînțeles , iubirea schimbă lumea.
-Eu nu o să-l mai pot ierta..
Bătrânul îmi ia mâna într-a lui , apoi îmi spune zâmbind..
-Ai dreptate , lasă-l , nu-l căuta , nu-i scrie , lasă-l singur , peste
ceva timp , va realiza că singura lui fericire , ești tu , prima lui
dragoste..
-Stați puțin , de unde știți că am fost prima lui dragoste ?
-Eu știam deja povestea asta , o știam de la el .