E trecut de ora două,e trecut mai mult din timp de iarnă,e trecut din amintiri,e trecut de visele de lîngă orizont.

E inceputul unei zile de miercuri,o zi de miercuri aidoma acelei zile,iti amintesti,ziua cind incepuse dragostea.Afara e o bezna infricosatoare,si in suflet este rece,ca in acea zi de toamna,doar ca fara tine,doar cu existenta viselor noastre. E trecut de ora doua,si sufletul isi da seama ca buzele tale erau pacatul ce ne ducea spre rai.Acum tot ce-mi doresc e ca la fiecare amintire a dragostei noastre sa-ti cada o lacrima asemenea celor varsate de mine.Nu ,nu e egoism,nici ranchiuna nu e,e doar insuficienta de lacrimi pe care le-as dori inapoi.In acel timp erai suficientul meu,in acel timp orizontul era roz.Acum esti insuficientul meu de vise,esti amintirea cu cel mai placut miros al fericirii.E trecut de ora doua,si las drum liber libertatii tale.Precum e o zi de miercuri noua,asa va fi si o fericire mai profunda,mai eterna.Iarta doar oamenii puternici,tu teai dovedit a fi intratit de slab ca si fidelitatea ta.