A trecut un an de cand ai plecat intr-o lume nevazuta noua....

intr-o lume a linistei si a odihnei....Doar pentru noi,cei ramasi nu mai exista liniste.E atat de greu de exprimat tot ceea ce simt,caci nu exista de fapt cuvinte sa descrie.Tot ce stiu e ca ma simt vlaguita de dorul ce imi chinuie fiecare fibra a sufletului,de plansul si durerea grea ce s-au instalat in mine.Jumatatea mea!Iubirea mea!Cum sa pot continua drumul ramas,fara tine?Cum,cand credeam ca vom fi fericiti pana la adanci batraneti?Si ce scurta a fost povestea noastra...!Vii mereu in visele mele sa imi mai povestesti cate ceva ,sa imi mai spui ca ma iubesti si ca ti-e dor de mine,sa ma incurajezi si sa imi zici ca esti fericit de felul in care am reusit sa merg pana acum inainte,dar tu stii cat as vrea de fapt sa ma tii in brate.M-ai invatat de toate,doar sa traiesc fara tine, nu.Si cu toate ca imi spun ca trebuie sa traiesc,nu ma simt vie decat cand visez.De cate ori nu vreau decat sa te vad,de cate ori nu vreau decat sa te aud,si ce n-as da pentru un minut ...doar atat ,cu tine!Mi-e dor de tine,ti-as repeta la infinit!Si nici nu stiu momentan altceva decat atat....ca mi-e dor de tine...tare de tot!Si mai stiu ca te iubesc ....asa cum imi spuneai tu....si dincolo de moarte!Nu asa mi-ai promis,ca o sa ne iubim si dincolo de moarte?
Dumnezeu sa iti odihneasca sufletul ala prea mare!Sa iti dea linistea atat de mult dorita,sa te aseze cu ingerii si sa te ierte !