Предыдущая публикация
Cînd mama-i vie nu o prețuim
Și n-o vedem cînd plînge,cînd o doare.
Chiar dacă zicem toți,că o iubim
Că ea-i al nostru univers sau soare.
Cînd mama-i vie,noi nu observăm
Cum pe sărmana o mănîncă dorul.
Cînd noi ca proștii toți,o viață alergăm
Pentru bănuți,ca să ne facem viitorul.
Cînd mama-i vie,rar o ascultăm
Crezînd că noi,le știm deja pe toate.
Noi stimă și atenție nu-i dăm
Fiind grăbiți o viață,din păcate.
Cînd mama-i vie,noi nu ne dăm seama
Că nimenea nui veșnic pe pămînt.
Că într-o zi,ne vom trezi,că mama
Va fi și ea,sărmana în mormînt.
Cînd mama-i vie,vrem doar bogăție
Și după bani,palate,alergăm.
Dar cînd ea nui...ca ea să fie vie
Pe toate sîntem gata să le dăm.
Cînd mama-i vie,cu toții din păcate
O oră sau minută nu găsim.
Să o salvăm de dor,singurătate
Și să îi spunem,cît de tare o iubim.
Uităm cu toți,că timpul Doamne trece
Uităm că-i sîntem fiică ei sau fiu.
Ne amintim de ea...cînd ea e rece
Și doarme sărmănica în sicriu.
Noi din păcate,toți avem o boală
Cînd mama-i vie...de ea rar ne amintim..
Noi toți ca unu,facem o greșeală
Cînd mama-i moartă,ne dăm seama c-o iubim...
Следующая публикация
Нет комментариев