M-am născut într-o zi însorită de toamnă, la sfârșitul lui septembrie iar firea mea se identifică perfect cu acest anotimp: caldă și rece, însorită și mohorâtă, tristă și plină de voie bună. Indecisă și plină de contraste, dar colorată și romantică, eu sunt la fel ca toamna. O idealistă....
De ce, de ce ne mor părinții? De ce vine o zi,când moartea îți răpește un părinte și tu te trezești nepregătit pentru a înfrunta această pierdere?
De ce se mută,fără nimic din cele pentru care au trudit toată viața, într-o altă lume? De ce îi lasă pe toți, deci și pe noi, copiii lor, și se duc? De ce nu rămân cu noi veșnic? De ce, din tot ce-a fost odinioară, rămân doar aducerile aminte, întrebările și durerea? De ce suntem cumpliți de multe întrebări și atât de multă durere?
Tăticul nostru a făcut nopţile zile şi anii clipe, ca să ne crească,să ne fie bine, să avem de toate, să nu ne lipsească pâinea de pe masă. Ne-a învaţat să facem, la propriu şi la figurat, primii paşi în viaţă,ne-a c
Dragi prieteni,fie ca toate visele,pe care le făuriţi în aceste zile magice să se împlinescă şi drumul străbătut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimi, iar în case fericire şi belşug. La mulţi ani 2018!”
M-am născut toamna și mi-e drag acest anotimp pâna la infinit...
Sunt fiica toamnei și nu mă întristează ploile ,nici bruma ce ne dă frison în diminețile reci , iar căderea frunzelor îmi trezeste un dor de ducă…Unde? Undeva de unde vin frunzele…
Când copacii înfloresc toamna cu flori de frunze ruginii , rosii , maro sau galbene , vin anii mei și se asează la rând pe crengile copacilor cu scoarța ridată. Stau agățați ca fructele și nu așteaptă culegătorii. Ele nu simt că au ajuns la maturitate,ele vor cadea singure când le va veni vremea !
Mi-e draga toamna și sufletul mi-e frunză călătoare , care totuși se mai ține de creanga zării…. Cel mai mult iubesc frumusețea pădurii în acest anotimp. S
Într-un fel sau altul creștem cu ideea că fericirea ne vine din lucrurile pe care le primim, le cumpărăm sau le agonisim. Sîntem mereu în căutarea a tot felul de lucruri, sperînd că pînă la urmă chiar vom fi fericiți avîndu-le. Eu am început să realizez relativ tîrziu că dăruind pot să-mi trezesc în suflet o bucurie chiar cu mult mai mare decît aceea generată de primirea unui cadou. Mă bucură și darurile, dar o bucurie cu totul specială apare în suflet atunci cînd dăruiești ceva celorlalți. Să învățăm să fim generoși și să dăruim. Cînd ajungem să simțim o bucurie mai mare prin gestul de a dărui, decît prin cel de a primi, atunci vom fi pe cale de a ne trezi cu adevărat sufletul!