sunt atât de departe acum… Nu i-am scris decât o singura data o scrisoare Moșului în copilărie. Crăciunul sau Anul Nou nu a însemnat pentru mine niciodată doar cadouri, deși primeam și de-astea. În timp am crescut și cu fiecare Crăciun, magia lui și a tradițiilor de Anul Nou s-au pierdut în zarva orașului și al vieții „moderne". Cât aș da acum, să mă întorc din nou în ajun de sărbători la casa părintească, unde să-mi întâlnesc cu drag părinții în prag, unde să aud clinchete de clopoței, unde rând pe rând să deschidă poarta cetele de
colindători, capra, căluții, Plugul cel mare…
Cum trec anii! Cum trece timpul! Cum trece viața! Multe lucruri se schimbă și multe rămân la fel. Cum ne schimbam, cum ne transformam și nu mai suntem niciodată aceiași. Ne pierdem parca pe noi înșine în tumultul
„civilizației", al rutinei și al banalului. Uitam sa râdem, să ne emoționam, să simțim, să iubim. Uitam să ne bucurăm de lucruri simple. Visăm doar la mari realizări și grandioase fericiri care, poate nu vin niciodată.
Присоединяйтесь к ОК, чтобы посмотреть больше фото, видео и найти новых друзей.
Нет комментариев