Mergind cu Artur prin oras, ne-am intilnit cu un coleg de gradinita. Atit de fericiti erau amindoi, incat au inceput sa stige: “Artur, Joel“ de rideau toti cei prezenti la scena sus descrisa. Dupa ce si-au luat ramas bun unul de la celalalt, Artur a luat bucuros o pietricica de pe drum (ceea ce a urmat a durat citeva secunde ) si la fel de bucuros a aruncat-o intr-un perete. Piatra a ricosat si a lovit cu putere in vitrina mare a unui magazin scump. Am crezut ca lesin, dar “proneslo“ pe sticla a ramas doar o zgirietura frumusica.