MAMĂ, ÎN CER E PRIMĂVARĂ? Mamă, în cer e primăvară? Cum e-n Rai ? E cald ,e bine? Mi-aș dori să am o scară Vreau să urc puțin la tine . Să-ți aduc din curtea noastră Ghiocei,crini și lalele Și mușcata din fereastră, Să-ngrijesti în Rai de ele. Ai plecat atunci în grabă Într-o zi de mărțișor, Când aveai atâta treabă Să pui ceapa, pe răzor. Mi-ai lăsat cămara plină Cu dulceața și peltea. Să fi luat și tu din ele, Poate, mai dădeai cuiva. Măcar Îngerilor care, Te aduc în somnul meu Și te poartă pe-o cărare, Unde te visez mereu .... Parcă văd și acum căsuța Cu pridvor și cu mușcate. Pragul casei, pe măicuța Și odăile-i curate .. Văd în vis ca altă dată Într-un cui basmaua ei, Simt miros de pâine caldă Și mi-e dor de gustul ei. Mă- ncălzeam pe lângă vatră Scormonind carbunii-n foc. În miros de pâine caldă, De măr copt și busuioc. Parcă văd stând agățat Busuioc, la noi în tindă! Ori sub perna de pe pat, La icoane și la grindă Îl purta măicuța mea La ureche și la sân. Răspândea mereu parfum A...ЕщёMAMĂ, ÎN CER E PRIMĂVARĂ? Mamă, în cer e primăvară? Cum e-n Rai ? E cald ,e bine? Mi-aș dori să am o scară Vreau să urc puțin la tine . Să-ți aduc din curtea noastră Ghiocei,crini și lalele Și mușcata din fereastră, Să-ngrijesti în Rai de ele. Ai plecat atunci în grabă Într-o zi de mărțișor, Când aveai atâta treabă Să pui ceapa, pe răzor. Mi-ai lăsat cămara plină Cu dulceața și peltea. Să fi luat și tu din ele, Poate, mai dădeai cuiva. Măcar Îngerilor care, Te aduc în somnul meu Și te poartă pe-o cărare, Unde te visez mereu .... Parcă văd și acum căsuța Cu pridvor și cu mușcate. Pragul casei, pe măicuța Și odăile-i curate .. Văd în vis ca altă dată Într-un cui basmaua ei, Simt miros de pâine caldă Și mi-e dor de gustul ei. Mă- ncălzeam pe lângă vatră Scormonind carbunii-n foc. În miros de pâine caldă, De măr copt și busuioc. Parcă văd stând agățat Busuioc, la noi în tindă! Ori sub perna de pe pat, La icoane și la grindă Îl purta măicuța mea La ureche și la sân. Răspândea mereu parfum Atunci când mă îmbrățișa...
Mi-e dor ... Mi-e dor de șapte ani de-acasă, de "cu plăcere", "mulțumesc". Mi-e dor de vorbele frumoase, ce astăzi nu se mai rostesc. Mi-e dor de scuzele cerute, cu sufletul plin de regret: "Da, am greșit, o știu prea bine, dar nu o să o mai repet". Mi-e dor de "Bună dimineața" ce îl spuneam pe la vecini, Azi locuim pe-aceeași scară dar toți suntem pe veci străini. Mi-e dor de buna noastră mamă, ce se zorea făcând gogoși, Și nu știai ce e mai bine, să o mănânci sau s-o miroși. Mi-e dor de iernile frumoase, cu sania pe derdeluș, Când împărțeam cu frații noștri tot ce aveam, chiar pe Lăbuș. Mi-e dor de suflete curate, de oameni harnici dar și drepți, Care munceau cu demnitate și nu spuneau că-s "prea deștepți". Eu am trăit vremuri frumoase și am de ce mă bucura. Dar tu, ce-ți vei aduce'aminte oare, când va veni și vremea ta?
Când plânge cerul, plâng și eu, Plâng de dor și de durere, Plâng cu lacrimi multe grele. Plâng de jale, plâng să mă descarc . Plâng că am sufletul îndurerat. Durerea din sufletul meu Mi-o alină Dumnezeu. Plâng și sufăr în tăcere...
Mai ţii tu minte vremea… frate Când mama dovedea… pe toate N-o auzeam c-o dor genunchii Ori cade oja… de pe unghii. Când tot spălatul fu… de mână Cu apă rece, de fântână Când ţoluri întindea cât gardul Spre hram, de se miră tot satul. Şi nu-i mai auzeai cârteala Nici murmurul, nici bănuiala Cum toate pe vremea aceea Tăcea şi le făcea… femeia. Când la un cuptoraş cu oale Fierbea trei feluri de mâncare Rupea ogrejii de genunche Hrănind gurariu cu mănunche. Iar ziua mamei ca femeie Fu sâmbăta… pe vremea ceea Zi-n care se reîncărca Cocea, spăla… şi ne iubea. Fu mama noastră toată vână Şi gospodar şi gospodină Bătea ş-o ţintă la unghere Nu se uita că îi muiere Cojea, cârchea, albea pereţii De se mirau de ea… drumeţii “-Ori te-i astâmpăra… vreodată? -Cum nu … pe lumea ceealaltă!” Aşa au fost un rând… de mame Acuma, na, îs toate doamne Şi de le mai zăreşti pe-afară La o cafea, la o ţigară. Dar mama… mama noastră frate Şi azi… încetişor, cum poate Pe toate le mai dovedeşte Şi încă… încă ne iub...ЕщёMai ţii tu minte vremea… frate Când mama dovedea… pe toate N-o auzeam c-o dor genunchii Ori cade oja… de pe unghii. Când tot spălatul fu… de mână Cu apă rece, de fântână Când ţoluri întindea cât gardul Spre hram, de se miră tot satul. Şi nu-i mai auzeai cârteala Nici murmurul, nici bănuiala Cum toate pe vremea aceea Tăcea şi le făcea… femeia. Când la un cuptoraş cu oale Fierbea trei feluri de mâncare Rupea ogrejii de genunche Hrănind gurariu cu mănunche. Iar ziua mamei ca femeie Fu sâmbăta… pe vremea ceea Zi-n care se reîncărca Cocea, spăla… şi ne iubea. Fu mama noastră toată vână Şi gospodar şi gospodină Bătea ş-o ţintă la unghere Nu se uita că îi muiere Cojea, cârchea, albea pereţii De se mirau de ea… drumeţii “-Ori te-i astâmpăra… vreodată? -Cum nu … pe lumea ceealaltă!” Aşa au fost un rând… de mame Acuma, na, îs toate doamne Şi de le mai zăreşti pe-afară La o cafea, la o ţigară. Dar mama… mama noastră frate Şi azi… încetişor, cum poate Pe toate le mai dovedeşte Şi încă… încă ne iubeşte.
Va las drumul catre luna Cu copacii mei stingeri Va las lupta mea nebuna Pentru viata pina eri Va las lacrima cu care Am dormit la capatii Va las clipele amare Si iubirea mea dintii Va las gindul de pe urma Sa va apere mereu Va las iarba cerul casa Va las tot ce am fost EU....
Basmaua mamei șade-n cui, O strâng la piept, că mama nu-i... S-a dus să răsădească flori Într-o grădină după nori, Și-o tot aștept să vină iar… Dar în zadar... S-a dus cu cât era pe ea, Nici o lețcaie nu avea, Doar zâmbetu-mpietrit pe față, În palme... faptele de-o viață Și-n poala sufletului său… Bocetul meu... Mereu o caut din priviri, Pe drum, prin casă, prin vecini... Și uneori chiar mi se pare Că o zăresc în depărtare Și dau să ies în calea sa … Dar nu e ea... Unii mi-au spus că nu se poate Să o zăresc în tot și-n toate, Că mama s-a tocmit la sfinți, Degeaba stau să-mi sar din minți, S-o uit că altfel e prăpăd… Dar eu, o văd... Ba pune busuioc la grindă, Ba scutură un țol din tindă, Ba-i cu găleata la fântână Și mă reped să-i iau din mână, Dar până să ajung la ea… Nu mai era… Mă tot închin și fac pomană, Dar dorul nu știe de strană, Nici lacrima de sărbătoare, Nici nodu-n gât ce e uitare, Nici timpul nu e de vreun leac... Și eu tot zac... Da-n colțurile băsmăluței Parcă simt mâini...ЕщёBasmaua mamei șade-n cui, O strâng la piept, că mama nu-i... S-a dus să răsădească flori Într-o grădină după nori, Și-o tot aștept să vină iar… Dar în zadar... S-a dus cu cât era pe ea, Nici o lețcaie nu avea, Doar zâmbetu-mpietrit pe față, În palme... faptele de-o viață Și-n poala sufletului său… Bocetul meu... Mereu o caut din priviri, Pe drum, prin casă, prin vecini... Și uneori chiar mi se pare Că o zăresc în depărtare Și dau să ies în calea sa … Dar nu e ea... Unii mi-au spus că nu se poate Să o zăresc în tot și-n toate, Că mama s-a tocmit la sfinți, Degeaba stau să-mi sar din minți, S-o uit că altfel e prăpăd… Dar eu, o văd... Ba pune busuioc la grindă, Ba scutură un țol din tindă, Ba-i cu găleata la fântână Și mă reped să-i iau din mână, Dar până să ajung la ea… Nu mai era… Mă tot închin și fac pomană, Dar dorul nu știe de strană, Nici lacrima de sărbătoare, Nici nodu-n gât ce e uitare, Nici timpul nu e de vreun leac... Și eu tot zac... Da-n colțurile băsmăluței Parcă simt mâinile măicuței, Simt lacrima de la icoană, Iubirea ei de pus pe rană Chiar și mirosul ei.... de zici, Că e aici...
POVATA !... "Cănd inima ți-e grea, Și ochii ți-s prea triști, ... Învață de la piatră! Prin geruri să reziști. Cănd nu mai ai putere, "Să urci" atâtea punți, Să nu-ți pierzi demnitatea, ... Învață de la munți! Când oamenii de lângă, Te calcă, fără scuză, Arată-le iertarea, ... Învață de la frunză! Când multe te doboară, Sătul să tot demaști, ... Învață de la floare! Din lacrimi să renaști. Cănd ești plecat departe, Și gândul îți oftează, Întoarce-te la "cuib" , ... Învață de la barză! Când lipsuri te sufocă, Și-ai obosit să strângi, ... Învață de la ploaie! Ca uneori, să plângi. Cănd nouri mari de humă, Par să te înconjoare, Fii rază printre ei, ... Învață de la soare! Când alții te vor altfel, Ca să "câștigi" un loc, ... Învață de la brad, Să nu te schimbi deloc. Cănd necazul lovește, Nu te lăsa înfrânt, Mângâie tot în juru-ți, ... Învață de la vânt! Când viața pare strâmbă, Și te saturi de ea, ... Învață de la flutur! Să o trăiești... așa!
INIMA Vreau s-ă Adorm, Dar inima Nu-mi permite - Bate într-un Ritm ciudat, Parcă este Claviatura Unei mașini De scris, Ce scrie Și scrie, Cu o viteză Nebună, Să nu uite Ce-a vrut Să-mi Spună... În sfârșit, S-a oprit, Nu mai bate... De ce? Se odihnește, Sau meditează, Ce să scrie Mai departe?... Peste câteva Minute, Iar a început Să bată, Tot mai des, Mai puternic... De data aceasta, Ce vrea Să-mi mai Povestească? Despre viața Care am Trăit-o? Sau cât A mai rămas Să trăiesc? Câte ore, Minute, Secunde? Stau și m-ă Gândesc - O s-ă Reușesc Să-mi iau Rămas bun De la mama?
În viața asta pe pământ... mă caută des năpasta iar eu nu mai știu cine sunt. În lumea asta pe pământ... mă regăsesc în dragostea celor ce o dăruiesc iubind. În viața asta pe pământ... trăiesc bucuria și năpasta fericită cu ceea ce sunt.
Totu-n lume se scumpește, Doar Omul se ieftinește... Cu cât banu-i mai voinic, Cu atât, omu' e mai mic... Fost-au vremuri grele-odată, Când creștea pâinea-n covată Și-ncăpeau oamenii-roată, La măsuța din ogradă... Dintr-o măliguță - șapte, Și bătrâni, și cei de lapte, Poate, n-aveau și de pâine, Dar mai hrăneau și un câine. Azi, mâncăm până plesnim Și-ntrebăm cum să slăbim, Tot ce-i place omului, Numai fericire nu-i... N-avea ce pune pe-un dinte, Dar glumea lumea--nainte... N-aveau timp, nicicând, de "stres", C-aveau câmpuri de cules. Dar, azi, mândri și fălcoși, Toți botoși și mânioși, Nu vezi om cântând în drum, Poate, doar dacă-i nebun... Azi, noi, ăștia cu orgolii, Din mașini, drept în fotolii, Venim seara obosiți, Horopsiți și necăjiți, C-am muncit, cât într-un an, Tot cu ochii la ecran Și nu mai putem de picioare Prin atâtea ascensoare... Fost-au vremuri de pomină, Mândra era gospodină, Bărbatul era bărbat, Chiar și-un pic neepilat. Știa coasă, știa plug, Cântece, p...ЕщёTotu-n lume se scumpește, Doar Omul se ieftinește... Cu cât banu-i mai voinic, Cu atât, omu' e mai mic... Fost-au vremuri grele-odată, Când creștea pâinea-n covată Și-ncăpeau oamenii-roată, La măsuța din ogradă... Dintr-o măliguță - șapte, Și bătrâni, și cei de lapte, Poate, n-aveau și de pâine, Dar mai hrăneau și un câine. Azi, mâncăm până plesnim Și-ntrebăm cum să slăbim, Tot ce-i place omului, Numai fericire nu-i... N-avea ce pune pe-un dinte, Dar glumea lumea--nainte... N-aveau timp, nicicând, de "stres", C-aveau câmpuri de cules. Dar, azi, mândri și fălcoși, Toți botoși și mânioși, Nu vezi om cântând în drum, Poate, doar dacă-i nebun... Azi, noi, ăștia cu orgolii, Din mașini, drept în fotolii, Venim seara obosiți, Horopsiți și necăjiți, C-am muncit, cât într-un an, Tot cu ochii la ecran Și nu mai putem de picioare Prin atâtea ascensoare... Fost-au vremuri de pomină, Mândra era gospodină, Bărbatul era bărbat, Chiar și-un pic neepilat. Știa coasă, știa plug, Cântece, pe deal, la rug, Știa paloș, demnitate, Nu știa de bănci furate... Nici de euro-n offshor, Dar știa omul de dor, Și de doine, de rușine, De ce-i rău și ce e bine... La o clacă zgomotoasă, Într-o zi, făceau o casă, Poate, mai din sărăcie, Dar era cu bucurie. Iar de când, cu "masa mare", Tot mai singur fiecare, Burtă plină, suflet gol, Aur mult și mult nămol... Totu-i scump, dar ieftin-foc, Alergăm toți stând pe loc Așa-s vremurile pe-aici, Conturi mari, dar oameni mici... Toate-n lume s-au scumpit,, Doar Omul s-a eftinit.
Fata tristă Firul gândului frumos un suspin mi-l taie, că de-atâta vreme cos singură-n odaie. Şi doar mâna mea, cu greu, flori de fir împarte. Flori aleg, – dar gândul meu, gândul mi-e departe! Uneori, când ţin la piept strânsă cusătura, închid ochii şi-l aştept să-mi sărute gura. Iar când umbra serii vine dorul creşte-n mine și tristeţea mă doboară grea, ca o povară… O, ştiu bine că-n zadar dragostea mă mână să-l aştept cu lacrimi iar noaptea, la fântână. Nu mai vine să-i şoptesc dorurile toate și la sân să-i încălzesc mâinile-ngheţate! Ci doar vântul nopţii rece fruntea mi-o sărută, peste codri luna trece galbenă şi mută. Lung suspină-n freamăt greu fagii de pe coaste… noapte dulce, dragul meu a plecat !
,,Viaţa este oportunitate, foloseşte-o. Viaţa este frumuseţe, admir-o. Viaţa este un vis, realizează-l. Viaţa este o provocare, înfrunt-o. Viaţa este un joc, joacă-l. Viaţa este o promisiune, realizeaz-o. Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o. Viaţa este un cântec, cântă-l. Viaţa este o luptă, accept-o. Viaţa este o tragedie, înfrunt-o. Viaţa este o aventură, îndrăzneşte. Viaţa este noroc, fă-ţi-l. Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea."
Aș pleca Aș pleca în lumea unde, nu se războiesc bogații, Unde oamenii sunt sinceri și toți se iubesc ca frații, Unde soarele și luna sărută cu drag pământul, Iar bărbatul și femeia își respectă jurământul. As pleca acolo unde, banul nu are valoare, Unde nimeni nu te-ntreaba cât ai strâns în buzunare, Unde pacea și iertarea se unesc cu armonia, Iară omul și natura își arată măiestria. Unde visele-s aievea și se nasc din lucruri simple, Unde valurile mării te mângâie pe la tâmple, Unde plouă cu iubire și pământul înflorește, Unde noaptea e ca ziua, iar apusul strălucește. Într-o lume de poveste, unde nu există ură, Unde omul dăruiește dragoste fără măsură, Unde-i leagăn curcubeul, unde stelele sunt flori, Ce ne mângâie privirea, în mii și mii de culori. As pleca în locuri unde, nu există-ngrijorare, Unde ziua cea de maine, o cunoaște fiecare, M-aș întoarce doar când omul, va uita de tot ce-i rău, Va fi drept și bun la suflet și va crede-n Dumnezeu...
S-a trecut și liliacul, S-au dus florile de mai, Până și teiul săracul Și-a trimis floarea spre Rai! . Macii ofiliți prin iarbă Plâng după culoarea lor, Florile de Sânziene S-au uscat de-atâta dor! . Câmpurile s-au golit De poverile de grâne, Timpul ăsta prea grăbit Fură tot, nimic nu spune! . Doar în trecere ne lasă Să ne bucurăm un pic, Iarba verde de acasă O preface în nimic! . A plecat cucul stingherùl, A trecut și timpul lui De Drăgaică și-a luat zborul Lăsând puii, nimănui. . S-a dus vara jumătate Și ce-am înțeles de ea? Timpul ni le dă pe toate Și tot el grăbit le ia! . Pe rând unul câte unul Ne ia timpul și pe noi, Din copil te vezi bătrânul Care-şi cară anii grei! Tot ca florile de mai Sau ca macii din câmpii Ne vom face drum spre Rai Lăsând loc pentru copii!
M-am născut la țara Din părinți țărani N-aveam haine multe Și nici prea mulți bani. Am lucrat grădina Și la câmp am fost Și-am plecat de-acasă Să îmi fac un rost. Mâncam, ceapă, brânză, La capăt de ogor Și beam din ulcioare Apă de izvor. Nu știam ce-nseamnă La oraș, la bloc Prin restaurante Nu intram deloc. Prin liceu, colegii Aveau părinți “stilați” Ai mei, de la țară Erau “neînvățați”. Mulți își dădeau coate Și râdeau de ei Dar eu, eram mândră De părinții mei! Unde-ai fi pe lume, Cu sau fără bani, Nu-ți fie rusine C-ai părinți țărani. Mulți din cei prea trufași Sigur au aflat Că domnii de astăzi S-au născut la sat !
POVESTE DE CRĂCIUN Este noaptea de Crăciun, stele mii se-aprind tiptil, Prăbușit lângă o cruce plânge-un suflet de copil. Are haina zdrențuită și în suflet multă jale De trei zile stă de veghe la mormântul maicii sale. ,, - Doamne, spune-mi, unde-i mama? Vreau să știu că este bine Îmi spunea cu ochii-n lacrimi că ea va veni la Tine. Vreau s-o-ntreb de ce nu vine, să o văd...măcar în vis Vino, mamă! Chiar și-o clipă, să te văd...cum mi-ai promis ! Este înghețat mormântul, ți-o fi frig în cripta rece Am venit să te-ncălzesc până iarna asta trece! Ți-am adus învelitoare, păturica cea de lână Să-ți mai dezmorțească, mamă, trupul tău ce stă-n țărână! E Crăciunul! Și sunt singur, mă gândesc că, poate, azi Te-oi vedea în chip de înger printre cetina de brazi. Poate-n noaptea asta sfântă, când Hristos în lume vine, Când în cer deschisă-i calea, vei veni și tu la mine. Acum ești departe, mamă, într-un loc acolo sus, Nu-mi mai cânți colinda veche despre Pruncul Sfânt, Iisus Și mi-e tare dor de t...ЕщёPOVESTE DE CRĂCIUN Este noaptea de Crăciun, stele mii se-aprind tiptil, Prăbușit lângă o cruce plânge-un suflet de copil. Are haina zdrențuită și în suflet multă jale De trei zile stă de veghe la mormântul maicii sale. ,, - Doamne, spune-mi, unde-i mama? Vreau să știu că este bine Îmi spunea cu ochii-n lacrimi că ea va veni la Tine. Vreau s-o-ntreb de ce nu vine, să o văd...măcar în vis Vino, mamă! Chiar și-o clipă, să te văd...cum mi-ai promis ! Este înghețat mormântul, ți-o fi frig în cripta rece Am venit să te-ncălzesc până iarna asta trece! Ți-am adus învelitoare, păturica cea de lână Să-ți mai dezmorțească, mamă, trupul tău ce stă-n țărână! E Crăciunul! Și sunt singur, mă gândesc că, poate, azi Te-oi vedea în chip de înger printre cetina de brazi. Poate-n noaptea asta sfântă, când Hristos în lume vine, Când în cer deschisă-i calea, vei veni și tu la mine. Acum ești departe, mamă, într-un loc acolo sus, Nu-mi mai cânți colinda veche despre Pruncul Sfânt, Iisus Și mi-e tare dor de tine...arde doru-n piept ca jarul De-aș avea așa putere să trec cerului hotarul! Să te caut printre îngeri, printre florile din rai, Să m-ascund și eu în locul unde tu, măicuță, stai... Și de m-o vedea Hristos, îi voi povesti de noi Și-am să-L rog plângând, măicuță, să te-aducă înapoi! Și de n-o vrea să te lase să te-ntorci acas' cu mine Am sa fug la Maica Sfântă să se roage pentru tine. Să fim iarăși împreună în căsuța noastră mică, Să nu zaci cu trupul, mamă, într-o groapă, singurică! Doamne-n noaptea asta sfântă, odrăslește bucuria Că Te naști din nou în iesle din Măicuta Ta, Maria! Îngerii coboară-n taină...cade pulbere de stea... Dă-mi o aripă de înger să zbor la măicuța mea!" Cade pulbere de stele peste cripta înghețată Un copil vegheat de îngeri trece prin a morții poartă, Către maica lui iubită ce-l așteaptă în lumină Și-mpreună, fi-vor veșnic în a cerului Gradină!
Și te-ai dus, duce-te-ai dus la stăpânii din apus... ,,și te-ai dus, duce-te-ar apa, unde şi-a dus mutul iapa!" "Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod. limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, ca o lumânare! Ardite-ar focul, mangalul, să fii scopit ca muscalul! Cânte-ţi popa din Scriptură, să-ţi văz dafinul pe gură!"
Мы используем cookie-файлы, чтобы улучшить сервисы для вас. Если ваш возраст менее 13 лет, настроить cookie-файлы должен ваш законный представитель. Больше информации
Комментарии 157
Mamă, în cer e primăvară?
Cum e-n Rai ? E cald ,e bine?
Mi-aș dori să am o scară
Vreau să urc puțin la tine .
Să-ți aduc din curtea noastră
Ghiocei,crini și lalele
Și mușcata din fereastră,
Să-ngrijesti în Rai de ele.
Ai plecat atunci în grabă
Într-o zi de mărțișor,
Când aveai atâta treabă
Să pui ceapa, pe răzor.
Mi-ai lăsat cămara plină
Cu dulceața și peltea.
Să fi luat și tu din ele,
Poate, mai dădeai cuiva.
Măcar Îngerilor care,
Te aduc în somnul meu
Și te poartă pe-o cărare,
Unde te visez mereu ....
Parcă văd și acum căsuța
Cu pridvor și cu mușcate.
Pragul casei, pe măicuța
Și odăile-i curate ..
Văd în vis ca altă dată
Într-un cui basmaua ei,
Simt miros de pâine caldă
Și mi-e dor de gustul ei.
Mă- ncălzeam pe lângă vatră
Scormonind carbunii-n foc.
În miros de pâine caldă,
De măr copt și busuioc.
Parcă văd stând agățat
Busuioc, la noi în tindă!
Ori sub perna de pe pat,
La icoane și la grindă
Îl purta măicuța mea
La ureche și la sân.
Răspândea mereu parfum
A...ЕщёMAMĂ, ÎN CER E PRIMĂVARĂ?
Mamă, în cer e primăvară?
Cum e-n Rai ? E cald ,e bine?
Mi-aș dori să am o scară
Vreau să urc puțin la tine .
Să-ți aduc din curtea noastră
Ghiocei,crini și lalele
Și mușcata din fereastră,
Să-ngrijesti în Rai de ele.
Ai plecat atunci în grabă
Într-o zi de mărțișor,
Când aveai atâta treabă
Să pui ceapa, pe răzor.
Mi-ai lăsat cămara plină
Cu dulceața și peltea.
Să fi luat și tu din ele,
Poate, mai dădeai cuiva.
Măcar Îngerilor care,
Te aduc în somnul meu
Și te poartă pe-o cărare,
Unde te visez mereu ....
Parcă văd și acum căsuța
Cu pridvor și cu mușcate.
Pragul casei, pe măicuța
Și odăile-i curate ..
Văd în vis ca altă dată
Într-un cui basmaua ei,
Simt miros de pâine caldă
Și mi-e dor de gustul ei.
Mă- ncălzeam pe lângă vatră
Scormonind carbunii-n foc.
În miros de pâine caldă,
De măr copt și busuioc.
Parcă văd stând agățat
Busuioc, la noi în tindă!
Ori sub perna de pe pat,
La icoane și la grindă
Îl purta măicuța mea
La ureche și la sân.
Răspândea mereu parfum
Atunci când mă îmbrățișa...
Mi-e dor de șapte ani de-acasă, de "cu plăcere", "mulțumesc".
Mi-e dor de vorbele frumoase, ce astăzi nu se mai rostesc.
Mi-e dor de scuzele cerute, cu sufletul plin de regret:
"Da, am greșit, o știu prea bine, dar nu o să o mai repet".
Mi-e dor de "Bună dimineața" ce îl spuneam pe la vecini,
Azi locuim pe-aceeași scară dar toți suntem pe veci străini.
Mi-e dor de buna noastră mamă, ce se zorea făcând gogoși,
Și nu știai ce e mai bine, să o mănânci sau s-o miroși.
Mi-e dor de iernile frumoase, cu sania pe derdeluș,
Când împărțeam cu frații noștri tot ce aveam, chiar pe Lăbuș.
Mi-e dor de suflete curate, de oameni harnici dar și drepți,
Care munceau cu demnitate și nu spuneau că-s "prea deștepți".
Eu am trăit vremuri frumoase și am de ce mă bucura.
Dar tu, ce-ți vei aduce'aminte oare, când va veni și vremea ta?
Când mama dovedea… pe toate
N-o auzeam c-o dor genunchii
Ori cade oja… de pe unghii.
Când tot spălatul fu… de mână
Cu apă rece, de fântână
Când ţoluri întindea cât gardul
Spre hram, de se miră tot satul.
Şi nu-i mai auzeai cârteala
Nici murmurul, nici bănuiala
Cum toate pe vremea aceea
Tăcea şi le făcea… femeia.
Când la un cuptoraş cu oale
Fierbea trei feluri de mâncare
Rupea ogrejii de genunche
Hrănind gurariu cu mănunche.
Iar ziua mamei ca femeie
Fu sâmbăta… pe vremea ceea
Zi-n care se reîncărca
Cocea, spăla… şi ne iubea.
Fu mama noastră toată vână
Şi gospodar şi gospodină
Bătea ş-o ţintă la unghere
Nu se uita că îi muiere
Cojea, cârchea, albea pereţii
De se mirau de ea… drumeţii
“-Ori te-i astâmpăra… vreodată?
-Cum nu … pe lumea ceealaltă!”
Aşa au fost un rând… de mame
Acuma, na, îs toate doamne
Şi de le mai zăreşti pe-afară
La o cafea, la o ţigară.
Dar mama… mama noastră frate
Şi azi… încetişor, cum poate
Pe toate le mai dovedeşte
Şi încă… încă ne iub...ЕщёMai ţii tu minte vremea… frate
Când mama dovedea… pe toate
N-o auzeam c-o dor genunchii
Ori cade oja… de pe unghii.
Când tot spălatul fu… de mână
Cu apă rece, de fântână
Când ţoluri întindea cât gardul
Spre hram, de se miră tot satul.
Şi nu-i mai auzeai cârteala
Nici murmurul, nici bănuiala
Cum toate pe vremea aceea
Tăcea şi le făcea… femeia.
Când la un cuptoraş cu oale
Fierbea trei feluri de mâncare
Rupea ogrejii de genunche
Hrănind gurariu cu mănunche.
Iar ziua mamei ca femeie
Fu sâmbăta… pe vremea ceea
Zi-n care se reîncărca
Cocea, spăla… şi ne iubea.
Fu mama noastră toată vână
Şi gospodar şi gospodină
Bătea ş-o ţintă la unghere
Nu se uita că îi muiere
Cojea, cârchea, albea pereţii
De se mirau de ea… drumeţii
“-Ori te-i astâmpăra… vreodată?
-Cum nu … pe lumea ceealaltă!”
Aşa au fost un rând… de mame
Acuma, na, îs toate doamne
Şi de le mai zăreşti pe-afară
La o cafea, la o ţigară.
Dar mama… mama noastră frate
Şi azi… încetişor, cum poate
Pe toate le mai dovedeşte
Şi încă… încă ne iubeşte.
Cu copacii mei stingeri
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata pina eri
Va las lacrima cu care
Am dormit la capatii
Va las clipele amare
Si iubirea mea dintii
Va las gindul de pe urma
Sa va apere mereu
Va las iarba cerul casa
Va las tot ce am fost EU....
O strâng la piept, că mama nu-i...
S-a dus să răsădească flori
Într-o grădină după nori,
Și-o tot aștept să vină iar…
Dar în zadar...
S-a dus cu cât era pe ea,
Nici o lețcaie nu avea,
Doar zâmbetu-mpietrit pe față,
În palme... faptele de-o viață
Și-n poala sufletului său…
Bocetul meu...
Mereu o caut din priviri,
Pe drum, prin casă, prin vecini...
Și uneori chiar mi se pare
Că o zăresc în depărtare
Și dau să ies în calea sa …
Dar nu e ea...
Unii mi-au spus că nu se poate
Să o zăresc în tot și-n toate,
Că mama s-a tocmit la sfinți,
Degeaba stau să-mi sar din minți,
S-o uit că altfel e prăpăd…
Dar eu, o văd...
Ba pune busuioc la grindă,
Ba scutură un țol din tindă,
Ba-i cu găleata la fântână
Și mă reped să-i iau din mână,
Dar până să ajung la ea…
Nu mai era…
Mă tot închin și fac pomană,
Dar dorul nu știe de strană,
Nici lacrima de sărbătoare,
Nici nodu-n gât ce e uitare,
Nici timpul nu e de vreun leac...
Și eu tot zac...
Da-n colțurile băsmăluței
Parcă simt mâini...ЕщёBasmaua mamei șade-n cui,
O strâng la piept, că mama nu-i...
S-a dus să răsădească flori
Într-o grădină după nori,
Și-o tot aștept să vină iar…
Dar în zadar...
S-a dus cu cât era pe ea,
Nici o lețcaie nu avea,
Doar zâmbetu-mpietrit pe față,
În palme... faptele de-o viață
Și-n poala sufletului său…
Bocetul meu...
Mereu o caut din priviri,
Pe drum, prin casă, prin vecini...
Și uneori chiar mi se pare
Că o zăresc în depărtare
Și dau să ies în calea sa …
Dar nu e ea...
Unii mi-au spus că nu se poate
Să o zăresc în tot și-n toate,
Că mama s-a tocmit la sfinți,
Degeaba stau să-mi sar din minți,
S-o uit că altfel e prăpăd…
Dar eu, o văd...
Ba pune busuioc la grindă,
Ba scutură un țol din tindă,
Ba-i cu găleata la fântână
Și mă reped să-i iau din mână,
Dar până să ajung la ea…
Nu mai era…
Mă tot închin și fac pomană,
Dar dorul nu știe de strană,
Nici lacrima de sărbătoare,
Nici nodu-n gât ce e uitare,
Nici timpul nu e de vreun leac...
Și eu tot zac...
Da-n colțurile băsmăluței
Parcă simt mâinile măicuței,
Simt lacrima de la icoană,
Iubirea ei de pus pe rană
Chiar și mirosul ei.... de zici,
Că e aici...
"Cănd inima ți-e grea,
Și ochii ți-s prea triști,
... Învață de la piatră!
Prin geruri să reziști.
Cănd nu mai ai putere,
"Să urci" atâtea punți,
Să nu-ți pierzi demnitatea,
... Învață de la munți!
Când oamenii de lângă,
Te calcă, fără scuză,
Arată-le iertarea,
... Învață de la frunză!
Când multe te doboară,
Sătul să tot demaști,
... Învață de la floare!
Din lacrimi să renaști.
Cănd ești plecat departe,
Și gândul îți oftează,
Întoarce-te la "cuib" ,
... Învață de la barză!
Când lipsuri te sufocă,
Și-ai obosit să strângi,
... Învață de la ploaie!
Ca uneori, să plângi.
Cănd nouri mari de humă,
Par să te înconjoare,
Fii rază printre ei,
... Învață de la soare!
Când alții te vor altfel,
Ca să "câștigi" un loc,
... Învață de la brad,
Să nu te schimbi deloc.
Cănd necazul lovește,
Nu te lăsa înfrânt,
Mângâie tot în juru-ți,
... Învață de la vânt!
Când viața pare strâmbă,
Și te saturi de ea,
... Învață de la flutur!
Să o trăiești... așa!
Vreau s-ă
Adorm,
Dar inima
Nu-mi permite -
Bate într-un
Ritm ciudat,
Parcă este
Claviatura
Unei mașini
De scris,
Ce scrie
Și scrie,
Cu o viteză
Nebună,
Să nu uite
Ce-a vrut
Să-mi
Spună...
În sfârșit,
S-a oprit,
Nu mai bate...
De ce?
Se odihnește,
Sau meditează,
Ce să scrie
Mai departe?...
Peste câteva
Minute,
Iar a început
Să bată,
Tot mai des,
Mai puternic...
De data aceasta,
Ce vrea
Să-mi mai
Povestească?
Despre viața
Care am
Trăit-o?
Sau cât
A mai rămas
Să trăiesc?
Câte ore,
Minute,
Secunde?
Stau și m-ă
Gândesc -
O s-ă
Reușesc
Să-mi iau
Rămas bun
De la mama?
pe pământ...
mă caută des năpasta
iar eu nu mai știu cine sunt.
În lumea asta
pe pământ...
mă regăsesc în dragostea
celor ce o dăruiesc iubind.
În viața asta
pe pământ...
trăiesc bucuria și năpasta
fericită cu ceea ce sunt.
Doar Omul se ieftinește...
Cu cât banu-i mai voinic,
Cu atât, omu' e mai mic...
Fost-au vremuri grele-odată,
Când creștea pâinea-n covată
Și-ncăpeau oamenii-roată,
La măsuța din ogradă...
Dintr-o măliguță - șapte,
Și bătrâni, și cei de lapte,
Poate, n-aveau și de pâine,
Dar mai hrăneau și un câine.
Azi, mâncăm până plesnim
Și-ntrebăm cum să slăbim,
Tot ce-i place omului,
Numai fericire nu-i...
N-avea ce pune pe-un dinte,
Dar glumea lumea--nainte...
N-aveau timp, nicicând, de "stres",
C-aveau câmpuri de cules.
Dar, azi, mândri și fălcoși,
Toți botoși și mânioși,
Nu vezi om cântând în drum,
Poate, doar dacă-i nebun...
Azi, noi, ăștia cu orgolii,
Din mașini, drept în fotolii,
Venim seara obosiți,
Horopsiți și necăjiți,
C-am muncit, cât într-un an,
Tot cu ochii la ecran
Și nu mai putem de picioare
Prin atâtea ascensoare...
Fost-au vremuri de pomină,
Mândra era gospodină,
Bărbatul era bărbat,
Chiar și-un pic neepilat.
Știa coasă, știa plug,
Cântece, p...ЕщёTotu-n lume se scumpește,
Doar Omul se ieftinește...
Cu cât banu-i mai voinic,
Cu atât, omu' e mai mic...
Fost-au vremuri grele-odată,
Când creștea pâinea-n covată
Și-ncăpeau oamenii-roată,
La măsuța din ogradă...
Dintr-o măliguță - șapte,
Și bătrâni, și cei de lapte,
Poate, n-aveau și de pâine,
Dar mai hrăneau și un câine.
Azi, mâncăm până plesnim
Și-ntrebăm cum să slăbim,
Tot ce-i place omului,
Numai fericire nu-i...
N-avea ce pune pe-un dinte,
Dar glumea lumea--nainte...
N-aveau timp, nicicând, de "stres",
C-aveau câmpuri de cules.
Dar, azi, mândri și fălcoși,
Toți botoși și mânioși,
Nu vezi om cântând în drum,
Poate, doar dacă-i nebun...
Azi, noi, ăștia cu orgolii,
Din mașini, drept în fotolii,
Venim seara obosiți,
Horopsiți și necăjiți,
C-am muncit, cât într-un an,
Tot cu ochii la ecran
Și nu mai putem de picioare
Prin atâtea ascensoare...
Fost-au vremuri de pomină,
Mândra era gospodină,
Bărbatul era bărbat,
Chiar și-un pic neepilat.
Știa coasă, știa plug,
Cântece, pe deal, la rug,
Știa paloș, demnitate,
Nu știa de bănci furate...
Nici de euro-n offshor,
Dar știa omul de dor,
Și de doine, de rușine,
De ce-i rău și ce e bine...
La o clacă zgomotoasă,
Într-o zi, făceau o casă,
Poate, mai din sărăcie,
Dar era cu bucurie.
Iar de când, cu "masa mare",
Tot mai singur fiecare,
Burtă plină, suflet gol,
Aur mult și mult nămol...
Totu-i scump, dar ieftin-foc,
Alergăm toți stând pe loc
Așa-s vremurile pe-aici,
Conturi mari, dar oameni mici...
Toate-n lume s-au scumpit,,
Doar Omul s-a eftinit.
Firul gândului frumos
un suspin mi-l taie,
că de-atâta vreme cos
singură-n odaie.
Şi doar mâna mea, cu greu,
flori de fir împarte.
Flori aleg, – dar gândul meu,
gândul mi-e departe!
Uneori, când ţin la piept
strânsă cusătura,
închid ochii şi-l aştept
să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
dorul creşte-n mine
și tristeţea mă doboară
grea, ca o povară…
O, ştiu bine că-n zadar
dragostea mă mână
să-l aştept cu lacrimi iar
noaptea, la fântână.
Nu mai vine să-i şoptesc
dorurile toate
și la sân să-i încălzesc
mâinile-ngheţate!
Ci doar vântul nopţii rece
fruntea mi-o sărută,
peste codri luna trece
galbenă şi mută.
Lung suspină-n freamăt greu
fagii de pe coaste…
noapte dulce, dragul meu
a plecat !
Viaţa este frumuseţe, admir-o.
Viaţa este un vis, realizează-l.
Viaţa este o provocare, înfrunt-o.
Viaţa este un joc, joacă-l.
Viaţa este o promisiune, realizeaz-o.
Viaţa este tristeţe, depăşeşte-o.
Viaţa este un cântec, cântă-l.
Viaţa este o luptă, accept-o.
Viaţa este o tragedie, înfrunt-o.
Viaţa este o aventură, îndrăzneşte.
Viaţa este noroc, fă-ţi-l.
Viaţa este viaţă, luptă-te pentru ea."
Aș pleca în lumea unde, nu se războiesc bogații,
Unde oamenii sunt sinceri și toți se iubesc ca frații,
Unde soarele și luna sărută cu drag pământul,
Iar bărbatul și femeia își respectă jurământul.
As pleca acolo unde, banul nu are valoare,
Unde nimeni nu te-ntreaba cât ai strâns în buzunare,
Unde pacea și iertarea se unesc cu armonia,
Iară omul și natura își arată măiestria.
Unde visele-s aievea și se nasc din lucruri simple,
Unde valurile mării te mângâie pe la tâmple,
Unde plouă cu iubire și pământul înflorește,
Unde noaptea e ca ziua, iar apusul strălucește.
Într-o lume de poveste, unde nu există ură,
Unde omul dăruiește dragoste fără măsură,
Unde-i leagăn curcubeul, unde stelele sunt flori,
Ce ne mângâie privirea, în mii și mii de culori.
As pleca în locuri unde, nu există-ngrijorare,
Unde ziua cea de maine, o cunoaște fiecare,
M-aș întoarce doar când omul, va uita de tot ce-i rău,
Va fi drept și bun la suflet și va crede-n Dumnezeu...
S-au dus florile de mai,
Până și teiul săracul
Și-a trimis floarea spre Rai!
.
Macii ofiliți prin iarbă
Plâng după culoarea lor,
Florile de Sânziene
S-au uscat de-atâta dor!
.
Câmpurile s-au golit
De poverile de grâne,
Timpul ăsta prea grăbit
Fură tot, nimic nu spune!
.
Doar în trecere ne lasă
Să ne bucurăm un pic,
Iarba verde de acasă
O preface în nimic!
.
A plecat cucul stingherùl,
A trecut și timpul lui
De Drăgaică și-a luat zborul
Lăsând puii, nimănui.
.
S-a dus vara jumătate
Și ce-am înțeles de ea?
Timpul ni le dă pe toate
Și tot el grăbit le ia!
.
Pe rând unul câte unul
Ne ia timpul și pe noi,
Din copil te vezi bătrânul
Care-şi cară anii grei!
Tot ca florile de mai
Sau ca macii din câmpii
Ne vom face drum spre Rai
Lăsând loc pentru copii!
Din părinți țărani
N-aveam haine multe
Și nici prea mulți bani.
Am lucrat grădina
Și la câmp am fost
Și-am plecat de-acasă
Să îmi fac un rost.
Mâncam, ceapă, brânză,
La capăt de ogor
Și beam din ulcioare
Apă de izvor.
Nu știam ce-nseamnă
La oraș, la bloc
Prin restaurante
Nu intram deloc.
Prin liceu, colegii
Aveau părinți “stilați”
Ai mei, de la țară
Erau “neînvățați”.
Mulți își dădeau coate
Și râdeau de ei
Dar eu, eram mândră
De părinții mei!
Unde-ai fi pe lume,
Cu sau fără bani,
Nu-ți fie rusine
C-ai părinți țărani.
Mulți din cei prea trufași
Sigur au aflat
Că domnii de astăzi
S-au născut la sat !
Este noaptea de Crăciun, stele mii se-aprind tiptil,
Prăbușit lângă o cruce plânge-un suflet de copil.
Are haina zdrențuită și în suflet multă jale
De trei zile stă de veghe la mormântul maicii sale.
,, - Doamne, spune-mi, unde-i mama? Vreau să știu că este bine
Îmi spunea cu ochii-n lacrimi că ea va veni la Tine.
Vreau s-o-ntreb de ce nu vine, să o văd...măcar în vis
Vino, mamă! Chiar și-o clipă, să te văd...cum mi-ai promis !
Este înghețat mormântul, ți-o fi frig în cripta rece
Am venit să te-ncălzesc până iarna asta trece!
Ți-am adus învelitoare, păturica cea de lână
Să-ți mai dezmorțească, mamă, trupul tău ce stă-n țărână!
E Crăciunul! Și sunt singur, mă gândesc că, poate, azi
Te-oi vedea în chip de înger printre cetina de brazi.
Poate-n noaptea asta sfântă, când Hristos în lume vine,
Când în cer deschisă-i calea, vei veni și tu la mine.
Acum ești departe, mamă, într-un loc acolo sus,
Nu-mi mai cânți colinda veche despre Pruncul Sfânt, Iisus
Și mi-e tare dor de t...ЕщёPOVESTE DE CRĂCIUN
Este noaptea de Crăciun, stele mii se-aprind tiptil,
Prăbușit lângă o cruce plânge-un suflet de copil.
Are haina zdrențuită și în suflet multă jale
De trei zile stă de veghe la mormântul maicii sale.
,, - Doamne, spune-mi, unde-i mama? Vreau să știu că este bine
Îmi spunea cu ochii-n lacrimi că ea va veni la Tine.
Vreau s-o-ntreb de ce nu vine, să o văd...măcar în vis
Vino, mamă! Chiar și-o clipă, să te văd...cum mi-ai promis !
Este înghețat mormântul, ți-o fi frig în cripta rece
Am venit să te-ncălzesc până iarna asta trece!
Ți-am adus învelitoare, păturica cea de lână
Să-ți mai dezmorțească, mamă, trupul tău ce stă-n țărână!
E Crăciunul! Și sunt singur, mă gândesc că, poate, azi
Te-oi vedea în chip de înger printre cetina de brazi.
Poate-n noaptea asta sfântă, când Hristos în lume vine,
Când în cer deschisă-i calea, vei veni și tu la mine.
Acum ești departe, mamă, într-un loc acolo sus,
Nu-mi mai cânți colinda veche despre Pruncul Sfânt, Iisus
Și mi-e tare dor de tine...arde doru-n piept ca jarul
De-aș avea așa putere să trec cerului hotarul!
Să te caut printre îngeri, printre florile din rai,
Să m-ascund și eu în locul unde tu, măicuță, stai...
Și de m-o vedea Hristos, îi voi povesti de noi
Și-am să-L rog plângând, măicuță, să te-aducă înapoi!
Și de n-o vrea să te lase să te-ntorci acas' cu mine
Am sa fug la Maica Sfântă să se roage pentru tine.
Să fim iarăși împreună în căsuța noastră mică,
Să nu zaci cu trupul, mamă, într-o groapă, singurică!
Doamne-n noaptea asta sfântă, odrăslește bucuria
Că Te naști din nou în iesle din Măicuta Ta, Maria!
Îngerii coboară-n taină...cade pulbere de stea...
Dă-mi o aripă de înger să zbor la măicuța mea!"
Cade pulbere de stele peste cripta înghețată
Un copil vegheat de îngeri trece prin a morții poartă,
Către maica lui iubită ce-l așteaptă în lumină
Și-mpreună, fi-vor veșnic în a cerului Gradină!
la stăpânii din apus...
,,și te-ai dus, duce-te-ar apa,
unde şi-a dus mutul iapa!"
"Când ţi-o fi lumea mai dragă,
să-ţi pice dreapta beteagă
şi s-ajungi, la cap de pod,
cerşetor, slut şi nărod.
limba să ţi se-mpletească,
să vorbeşti pe păsărească,
să te topeşti de-a-n picioare,
galbin, ca o lumânare!
Ardite-ar focul, mangalul,
să fii scopit ca muscalul!
Cânte-ţi popa din Scriptură,
să-ţi văz dafinul pe gură!"