Țin minte era mijlocul lunii octombrie, frunzele cădeau lin din cer așternându-se sub forma unui covoraș argintiu, vântul bătea slab la moderat, iar eu mă plimbam prin orășelul meu natal cu fata visurilor mele.

Afară era frig, vântul ne dădea bătăi de cap, dar știind că o am alături pe fata pe care o iubesc acest fapt mă făcea să nu simt frigul. O fată de o frumusețe rară, ochii căprui, de statură mijlocie, cu un zâmbet de milioane, și de fiecare dată când zâmbea inima și sufletul meu erau fericiți/împliniți ,și cu cel mai frumos păr din lume. Când eram cu ea, mereu mă simțeam în al 9-lea cer, și acum îmi amintesc cum pentru câteva clipe am pătruns în lumea copilăriei și ne-am dat ambii în scrânciob, și acum țin minte că ma numit : ,,Ursuleț'', cu fiecare clipă petrecută alături de ea eu simțeam că anume ea este anume acea fată fata sortită de la Dumnezeu. Cu toate că bătea vântul era o zi însorită, și eu m-am urcat în rutieră și cu viteza luminii spre ea, ea mă aștepta pe o bancă în parc și mă privea din depărtare să vadă dacă o să o observ, eu mă pornisem spre casa ei. A fost o zi plină de emoții pozitive, și multe zâmbete, am făcut multe poze, și am petrecut momente de neuitat. Nu țin minte data precisă dar țin minte că am vizitat împreună gimnaziul unde ambii am avut parte de momente extrem de frumoase, țin minte cum ne genam de fiecare dată când ne întâlneam pe holurile instituției, sau atunci când aveam lecții în cabinetul ei, ea nu știa cum mai repede să iasă din cabinet ca să nu de-a ochii cu mine, sau de multe ori tot în gimnaziu se întâmpla un fenomen foarte hazliu se primea de multe ori eu să merg din urma ei sau invers, și multe astfel de amintiri. Țin minte tot la gimnaziu pe terenul de fotball/baschet, ne-am ghicit în palmă viitorul. Mi-e foarte dor de fata cu ochi căprui, și zâmbetul de regină