Jurnal de călătorie (Partea 1)

Mă simțeam pierdută pe drum. Pe pilot automat, dar prea automat. Unde este sufletul?! Unde este adevărul ?! Concerte după concerte, kilometri străbătuți în toată țara, proiecte, parcă totul merge bine. Parcă. Parcă?! Muzica e cel mai adevărat lucru pe care îl fac; și totusi, unde este adevărul?!
Totul a început la filmarea clipului “Taie”. Țin minte că atunci m-au întrebat de ce nu mă entuziasmez.
Pentru că ceea ce înainte îmi provoca plăcere, recunoștință, entuziasm, acum a devenit o rutină în care fiecare pas în față, în dreapta sau în stânga mereu se poate transforma într-un pas înapoi. “Avem nevoie de hit” zice label-ul. “N-avem hitul pe albumul ăsta nou al tău” mai zice cineva, trebuie să faci ceva, nu știu ce, să storci hitul. Și nu contează că acum 5 minute când “asculta” Sunt a nimănui mai nu plângea… NU E HIT punct.
1: Doare! 2: Dar ce e hitul atunci? Trebuie să sufăr, oare ca să scot hitul?! Trebuie să mă arunc over and over în groapa aia adâncă, urâtă și neagră?! Dar dacă nu vreau să fac hituri?! Ce va fi? Mor? Dispar?
Dar oamenii din echipa mea vor sta cu mine până la capăt dacă n-am hitul?! Da, normal!!! Sau… da?! Oare?!
Acolo și atunci, mi-am dat seama că vreau să arătam oamenilor struggle-ul de artist. Vreau să vadă oamenii care este sacrificiul pe care-l faci atunci când decizi că vrei să devii artist. Cum trebuie să renunți la tine și în același timp, să se învârtă toate în jurul tău. Care este presiunea pe care artiștii o simt atunci când trebuie să lanseze hit-uri pe bandă rulantă și cum poți ajunge sa te simți pierdut. Fără inspirație, fără nimic.
Atunci mi-am dat seama că trebuie să plec dacă-mi doresc să termin albumul, dacă vreau să mă reconectez cu arta mea. Și așa am și făcut.
Irina Rimes - Pe drumul meu | 3 Iunie pe HBO Max