Întru-n negru mai scund

În tristul octombrie
Pictat la întîmplare şi trădat
La care aveam nevoie de vorbele tale
Sperind la un nou întreg deşi sunt doar o jumate
Dar iarăşi e nevoie ca să perd , desigus sau chiar poate
În momentul in care imi intorci spatele într-un noiembrie rece
La cele două răni pe mîn-adînci mai adaug opt ca să fie zece
Tu uitămă şi lasămă în earna cruntă
Tu fugi , dispari , distruge , ia şi luptă
Tinde spre fericirea ce cu adevarar o meriti şi-
o mai şi doreşti
Cu mine nu a fost sa fie ca-n batrinete alaturi să îmbătrîneşti
Hai ia-ţi totul , defapt ia-ţi doar inima mea
Şi pleacă , pleacă , pleacă , nu te mai întrista
Oricum eu ţi-am vînduto şi eşti proprietar
Te rog sa rupi şi poza , da aia din sertar
Distrugi-o no păstra , distruge totu-n cale
Ştiu c-am greşit că pe 21 nu am ales abruptul cel mai mare
Acum tu pleacă şi lasa-mi doar necazuri , nu le lua cu tine
Mai omorît aseară , dar mai rezist și mîine...