Alaltăieri am fost să-ți văd mormântul
Și iarba îți creștea prin ochi,afară,
Au înflorit și pomii și pământul
Înnebuniți de mândra primăvară.
Pe cruce sta o vrabie ciufulită
Și mă privea cum plâng
Cu inima de doruri chinuită
Și cu privirea tristă și tembelă.
M-am așezat la tine pe mormânt
Și ți-am aprins,tăcut,o lumânare;
Stăteam așa,cu sufletul răsfrânt
Și mă durea puternic o-ntrebare
Pe care nu am apucat să ți-o mai pun
În dimineața nefiresc de rece
Când te-ai grăbit , la Domnul,presupun,
Și n-am știut atunci ce se petrece
Că-n grabă ai fugit de lângă de mine:
Când ai plecat ,știai că te iubesc
Cum n-am iubit în viața mea pe nime'
Și niciodată n-o să mai iubesc?
Din visul meu frumos,copilăresc,
Tu ai fugit,curios,în altă lume
Și parcă simt și-acum că-nnebunesc
Că nu e nime' pașii să-mi îndrume...
Și stau,plângând, pe piatra aia rece
Și-mi pare că în brațe te cuprind;
Te strâng la piept și parcă doru-mi trece...
Aș vrea să vin la tine în mormânt
Să te sărut,să-ți spun că nu mi-e bine,
Și să îți spun că-n nopți târzii și-n zile
Îmi zboară gândul doar la Tine,TATĂ !
Oricât de rău mi-o fi și-oricât de bine,
Îmi pare că mi-i viața blestemată
Să mă gândesc mereu numai la Tine;
Aș vrea să vii acasă,iară,TATĂ
Aș vrea să ți le dau pe toate ție
Când o să vii și-o să mă ții de mână
Cum bate vântul , parcă-ți aud glasul
Ce mă certa ori îmi cânta duios .
Abia aștept să-ți sar de gât,să urlu
Și să îți mângâi chipul tămâios !
Aș vrea să vii acasă-n seara asta
N-am să adorm,îmi bate luna-n piept;
Mă duc de-acuma să descui portița,
Și-oi sta în curte,TATĂ, să te-aștept...
Присоединяйтесь к ОК, чтобы подписаться на группу и комментировать публикации.
Нет комментариев