capitolu 9....

Parca e un vis urat, acum ceva timp ma tinea in brate si adormeam cu zambetul pe buze. Apoi intr-o zi i-am spus ca nu mai stiu ce simt. Dupa n-am vrut sa il mai vad si in final ne-am despartit. M-a intrebat: "de ce"?! ii raspund ca asa e mai bine sa suferim acum decat mai tarziu ca dragoste cu forta nu se poate. Stia ca inima mea nu ii apartine, stia ca ma gandesc la altcineva. Ma uram cand vedeam iubirea pe care mi-o purta. Aveam sentimente contradictorii, dorinte contradictorii. Era rece, sec, absent si indiferent. Ma saruta pe frunte, ma strange in brate si pleaca. Am simtit c-am pierdut omul care m-a iubit mai presus de sine.
A fost necesar sa pierd ca sa vad ce-am avut. Abia acum am apreciat toate lucrurile care la un moment data ajunsesera sa ma dezguste acum le inteleg si le apreciez din plin. Exista un moment cand trecutul vine peste noi si ne face sa platim.
Poate ca nu dorm fiindca ma gandesc la el,nu imi este bine deloc,mi-e atat de dor de el incat m-as multumi cu o singura mangaiere dar parca o forta pe care n-o pot numi in niciun fel, ma indeparteaza de el si ma impinge spre altul. Cel cu care sunt acum ma iubeste si eu tin la el,in felul meu. Sau poate doar ma atrage si ma alimentez cu afectiunea pe care mi-o ofera. Eu abia acum simt cat de mult il iubesc Simt iubirea pe care o refuzasem in urma cu ceva vreme.
Parca mai vreau sa sper in fata lui si la iubirea de care inca nu mi-am dat seama. As vrea sa pot schimba trecutul, dar nu cred ca am cum si doare.
Băăăiii frate, DOARE rau de tot … e ca un cutit care te loveste mereu in acelasi loc, pana te anesteziaza.Poate am gresit cu ceva eartama scumpul meu😢 😢 😢