Declinul și căderea Imperiului Roman – proces istoric inevitabilImperiul Roman a fost unul dintre cele mai mari imperii din istoria omenirii.

Printr-o infrastructură șiarmată exemplară, romanii au menținul pacea timp de 4 secole într-un imperiu multicultural, cecuprindea Europa Occidentală, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Se conturează două legături cauzale interedependente, care în ansamblu au dus la urmări fatale pentruimperiu: cauzele de ordin intern(criza societății anitce)și cele de ordin extern (migrațiile popoarelorbarbare). În faptă, cauzele exterioare au jucat rolul de catalizator a procesului de declin, pe când celeinterioare au servit drep platformă de bază a acestuia. Criza politică a societății antice îl determină pe Dioclițian săintroducă dominatul,să ridice î mpăratulunstatut divinși să scadă rolul politic al senatului și magistraturilor, cele din urmă capătând caractersimbolic. Deasemenea,introduce tetrarhia, imperiul fiind condus de doi auguști și doi caesari, ceea ceulterior duce la zdruncinarea intergrității imperiale.Constantin cel Mare,cu scopul unificării populației,oficializează creștinismul prin intermediul Edictului de la Milano (313)și construiește o nouă capitala(330) – Constantinopolul, care devine cel mai măreț oraș de pe mapa-mond timp de 1000 ani, iarTeodosius I împarte imperiul între fiii săi, în Imperiul Roman de Apus și de Răsărit (395). Proceseleseparatiste interprinse la nivel oficial (instraurarea tetrarhieiși împărțirea imperiului) deși aveau ca scopredresarea situației interne, au fost primii pași majori ce au dus la căderea Imperiului Roman. Criza social-economică a societății antice se manifestă prin depopularea orașelor în urma transferării meșteșugarilor în zona rurală și sporirea numărului datornicilor în urma fiscalității excesive. Aceasta sesoldează cu lărgirea proprietății funiciare mari, în urma acaparării pământurilor celor săraci, și creștereainfluenței magnaților în societate. Deasemenea, are loc crearea latifundiilor autarhice, ca rezultat altrecerii de la economiade schimb la cea naturală,șiapariția tendințelor separatiste în rândurileproprietarilor funiciari, care tindsă devină independenți de stat.Relațiile stabilite pe teritoriilelatifundiilor autarhice sunt primii germeni ai societății medievale, care urmează să se instaureze dupăcăderea Imperiului Roman de Apus. Astfel, se observă doi factori interni:procesele separatisteoficiale șilocale (la nivelul domeniilor funiciare), care, în ansamblu au cauzat declinul imperiului.Consider că laetapa dată, în lipsa factorilor exteriori care au adus daune integrității statale, ar fi fost posibilă evitareacăderii Imperiuliu Roman. Luând în considerație armata impunătoare de care dispuneași nivelul înaltde organizare statală,depășirea crizei nu ar fi fost o problemă. Însă, procesul de declin a mai fostcatalizat și de factorii externi – migrațiile și invaziile popoarelor barbare pe teritoriul statului. Migrațiilepopoarelor barbare au jucat rolul decisiv în soarta Imperiului Roman. Marea migrație a avutdrept rezultat străpungerea liniilor fortificate romane de pe Rin și de pe cursul superior al Dunării,urmată de așezarea migratorilor în majoritate provinciilor imperiului. Triburile celte se stabilesc înBritannia, hunii – în Peninsula Balcanică, triburile germanice ocupă Galia, Spania și Africa de Nord, iarspre anul 470, imperiul este redus din punct de vedere teritorial aproape numai la Italia. Destrămareaunității imperiului în urma formării regatelor barbare, declinul armatei și barbarizarea ei, începutulsintezei dintre popoarele barbare și romani, sunt doar cateva dintre urmările marei migrații, care ausporit enorm vulnerabilitatea imperiului și au marcat începutul unei iminente prăbușiri. Căderea Romei,din anul 476, în urma omorului ultimului împărat roman – RomulusAugustus, de către conducătorulbarbar Odoacru, a însemnat apusul definitiv al unui măreț imperiu.În baza celor menționate, putemafirma că căderea Imperiului Roman de Apus a fost cu siguranță un proces istoric inevitabil, cauzat atâtde factori interni și externi de o amploare deosebită, care au zdruncinat din temelii, iar apoi au distrus