E minunat când acel “Lasă-ma dracu cu prostiile tale,iar începi” se transforma in ore in care esti ascultata, in care ți se explica, ți se vorbește cu iubire, ți se înlătura orice teama,orice gand care te neliniștea. E minunat când vezi cum nepăsarea unuia se transforma in grija și iubirea celuilalt.
Un tren…
Nori de beton plangand,
Un tren batran mergand…
Oameni stupizi vorbind,
Oameni de abur ratacind…
Copaci cu riduri ,tristi…
Soptesc : De ce existi?!
Copaci cu frunze moarte,
Iti duc gandul departe…
Zgomot monoton de sina,
Pierdut pe veci, suspina…
Timpul ce trece, doare…
Omul ce este, moare…
Tren calator de vieti,
Cand ai sa ii inveti?
Ca viata nu exista,
E o secunda trista…