Un copil vă schimbă viaţa definitiv. Copiii sunt motive foarte mari de bucurie şi le oferă părinţilor oportunităţi neaşteptate de a afla mai multe despre ei şi despre lucrurile cu adevărat importante din viaţă. A fi părinte ne expune la o dragoste profundă şi capacitatea de a îngriji pe cineva, într-un mod în care mulţi dintre noi nu şi-au imaginat. Copiii ne aduc multe daruri. Acest lucru ţine de bucuria şi minunea de a fi părinte. Fiecare copil este unic – fiecare cu propria sa personalitate, calităţi, abilităţi, caracteristici şi provocări. În cazul în care citiţi acest ghid cu informaţii, probabil că aţi aflat recent că fiul/fiica dvs. are o dizabilitate. În timp ce simţiţi că vă confruntaţi cu multe provocări nebănuite, puteţi găsi alinare ştiind că nu sunteţi singuri. Sute de părinţi au fost în aceeaşi situație, mulţi vă sunt alături şi mulţi vă vor urma paşii.
Copiii cu dizabilităţi au aceleaşi nevoi ca orice alt copil - să înveţe, să se joace, să fie acceptaţi, să aibă prieteni şi să fie iubiţi de părinţi. Indiferent de dizabilitatea copilului dvs., unul dintre cele mai importante lucruri de care să vă aduceţi aminte este să vă consideraţi copilul în primul rând ca un copil şi dizabilitatea sa doar ca o parte a ceea ce este copilul dvs. Ca în cazul oricărui copil, viitorul său este influenţat de viziunea pe care o aveţi şi de angajamentul dvs. în vederea realizării visurilor acestuia.
Reacţii
Părinţii au reacţii amestecate şi diferite când află că fiul sau fiica lor are o dizabilitate. Modul în care aflaţi despre dizabilitatea copilului dvs. poate avea un impact asupra reacţiei dvs. emoţionale. Puteţi fi destul de norocoşi să aflaţi despre dizabilitatea copilului dvs. de la cineva care are cunoştinţe despre dizabilitate şi are o atitudine pozitivă în legătură cu persoanele cu dizabilităţi. Din nefericire, nu întotdeauna se întâmplă aşa. În cazul în care nu aflaţi despre beneficiile pozitive ale situaţiei de a avea un copil cu dizabilităţi, atunci nu vi s-a spus tot. Poate fi de ajutor să nu uitaţi acest lucru pe măsură ce vă confruntaţi cu necunoscutul. Nu orice părinte trăieşte aceleaşi emoţii, dar este perfect normal să trăiţi mai întâi unele sau toate emoţiile enumerate mai jos:
Neîncredere şi refuz - trebuie să fie o greşeală. Nu se poate întâmpla;
Confuzie şi şoc - cum s-a întâmplat acest lucru? Ce ar trebui să fac?
Nerăbdare - ce altceva ar trebui să fac? Cum voi face faţă? Cum explic acest lucru celorlalţi din familie, prietenilor şi colegilor?
Nesiguranţă - cum îmi pot ajuta cel mai bine copilul? Ce altceva ne rezervă viitorul?
Mânie - de ce nu poate cineva rezolva ceea ce s-a întâmplat cu copilul meu? De se întâmplă asta familiei mele?;
Disperare - cum pot face faţă? Nu asta visam pentru copilul meu şi familia mea.
Hotărâre - mă voi asigura că acest copil are oportunitatea de a se dezvolta şi învăţa. Voi afla tot ceea ce este nevoie să ştiu.
Uşurare – cel puţin înţeleg ceva mai bine ceea ce se întâmplă cu copilul meu.
Angajament - îmi voi iubi şi îngriji copilul. Mă voi devota acestui copil.
Nu este neobişnuit să aveţi reacţii contradictorii, având în vedere că sunt multe necunoscute şi incertitudini. Este normal să vă puneţi întrebări în legătură cu viitorul. Părinţii îşi doresc ca ai lor copii să fie sănătoşi, în siguranţă şi protejaţi. În prezent aveţi multe întrebări, probabil cateva nopţi fără somn şi foarte puţine răspunsuri. Puteţi simţi că nu aveţi puterea de a schimba lucrurile şi vă veţi îndoi de capacitatea dvs. de a fi un bun părinte. Nu toate persoanele trăiesc aceleaşi emoţii şi fiecare părinte le trăieşte în propriul mod şi în timp.
Luând legătura cu alţi părinţi care au trăit sentimentul de a fi părinte al unui copil cu dizabilităţi poate fi o sursă imensă de încurajare şi înţelegere. Mulţi părinţi au ajuns să înţeleagă că un copil cu dizabilităţi este un dar la fel de preţios ca orice copil. În timp, părinţii găsesc resurse suplimentare pentru îngrijirea şi creşterea copilului cu dizabilităţi. Energia, care iniţial a fost consumată de nelinişte şi nesiguranţă, este transformată progresiv în energie care îi face pe părinţi să fie informaţi şi să fie susţinători ai copilului lor.
Idei de reţinut
Când aflaţi despre dizabilitatea copilului dvs., reţineţi următoarele idei:
Luaţi legătura cu alţi părinţi
Sentimentul de izolare este foarte răspândit în cazul părinţilor atunci când află despre dizabilitatea copilului lor. Majoritatea părinţilor consideră că este util să intre în legătură cu alţi părinţi care cresc un copil cu dizabilităţi.
Lucraţi împreună ca o familie.
Vorbiţi cu cei care vă sunt cel mai aproape – partenerul dvs., ceilalţi copii, familia dvs. extinsă şi prieteni. Împărtăşiţi speranţele şi grijile cu alte persoane care au o atitudine pozitivă în legătură cu copiii cu dizabilităţi. Unele persoane care vă sunt apropriate pot să nu împărtășească din bucuria dvs., fiindcă copilul dvs. are o dizabilitate. Această părere se poate modifica în timp. Nu uitaţi că nici dvs. nu aţi avut o părere pozitivă de la început. Având un copil cu dizabilităţi ne schimbă în moduri pe care persoanele care nu au avut o experienţă similară s-ar putea să nu le înţeleagă.
Menţineţi o atitudine pozitivă.
Nu uitaţi că toţi copiii au nevoie de sprijin şi de ghidare din partea părinţilor pentru a-şi atinge maximum de potenţial. O atitudine pozitivă vă poate ajuta să depăşiţi barierele pe care le puteţi întâlni.
Acţionaţi.
Sunteţi cel mai bun susţinător al copilului dvs. Vorbiţi cu alţi părinţi şi înscrieţi-vă în grupurile de părinţi pentru a afla mai multe în legătură cu dizabilitatea copilului dvs. şi avantajele includerii.
Informaţiile din această pagină sunt scrise de părinţi pentru părinţi şi au fost adaptate cu permisiunea Alberta Association for Community Living - AACL din Canada. Puteţi găsi textul întreg al acestui ghid făcând clic pe acest link, sau puteţi vizita site-ul de internet al AACL pentru informaţii suplimentare.
Присоединяйтесь — мы покажем вам много интересного
Присоединяйтесь к ОК, чтобы подписаться на группу и комментировать публикации.
Нет комментариев