As fi putut intelege ca nu ma mai iubesti, as fi putut intelege ca ai realizat ca nu sunt eu persoana alaturi de care iti doresti un viitor.

As fi putut intelege ca te-ai schimbat, ca nu ma mai vezi la fel, ca nu ma mai pretuiesti la fel. As fi putut intelege ca nu ma consideri destul de buna pentru tine, ca iti doresti mai mult, ca iti doresti altceva. As fi putut intelege ca vrei o alta persoana in viata ta. As fi putut intelege ca te-ai indragostit de altcineva, fara sa te obosesc cu lamentari, cu reprosuri si cu intrebari fara rost. As fi putut intelege ca vrei sa pleci, sa nu ma mai vezi, sa uiti de mine, ca si cum n-as fi facut vreodata parte din lumea ta.
As fi putut intelege ca nu mai insemn nimic pentru tine, daca mi-ai fi spus toate acestea cu sinceritate si cu putina blindete...cu acea blindete cu care ar trebui sa anunti un suflet dependent de dragostea cuiva ca-i iei totul. Ca-l lasi singur, fara nici un vis.
As fi putut intelege totul, oricit de greu mi-ar fi fost sa accept...Dar n-am reusit sa inteleg tradarea. N-am reusit sa inteleg lasitatea si lipsa de demnitate de care ai dat dovada. N-am reusit sa inteleg lipsa de respect pe care mi-ai aratat-o atunci cind m-ai lasat sa cred ca eu port vina nefericirii noastre. N-am reusit sa-ti inteleg lipsa de consideratie si atitudine perfida. N-am reusit sa-ti inteleg lipsa constiintei si cruzimea cu care mi-ai prelungit agonia cind ai vazut cit de greu indur suspiciul de a ma simti nedorita, neiubita, in plus...
N-am reusit sa inteleg de ce n-ai facut macar un ultim gest de omenie si sa ma parasesti (frumos), cu eleganta. Fara amintiri urite, fara sa ma faci sa te detest. Fara sa-mi impovarezi sufletul cu regrete si cu complexe nemeritate.
Si nu, n-am reusit sa inteleg de ce nu te-ai gindit macar o clipa si la mine, la faptul ca este deja prea mult ca imi naruiesti un vis si ca nu ar trebui sa imi naruiesti si increderea in oameni.
N-am reusit sa inteleg de ce m-ai irosit, de ce m-ai risipit, de ce m-ai folosit. N-am reusit sa inteleg de ce ti-a fost mai usor sa taci, sa te prefaci si sa ma amagesti. N-am reusit sa inteleg de ce nu m-ai lasat libera din clipa in care n-ai avut nevoie de mine, de ce m-ai lasat sa visez in continuare si sa lupt inutil sa te fac fericit. N-am reusit sa inteleg de ce m-ai supus indoielilor, spaimei si nesigurantei. N-am reusit sa inteleg cum e posibil ca iubirea sa devina indiferenta atit de usor...
As fi putut intelege ca ai decis ca povestea noastra de iubire sa nu aiba un final fericit pentru mine, dar n-am reusit sa inteleg de ce ai ales sa imi oferi un final apoteotic, nemeritat, plin de regrete si dureri. As fi putut intelege ca nu ma mai iubesti, daca mi-ai fi vorbit cu sinceritate si cu putina blindete, pentru ca am iubit atit de mult incit as fi putut intelege ca trebuie sa te pierd...