Iubirea nu oferă garanții, iar cazurile în care întâlnești din prima sufletul pereche, lângă care să îmbătrânești, au devenit aproape utopii. De aceea ești nevoit să schimbi parteneri de viață, căutând omul potrivit ție.
Oamenii se îndrăgostesc, sunt o vreme împreună, apoi se despart.
Ce bine că sufletul nu este limitat la un număr fix de îndrăgostiri! Deși, după fiecare relație eșuată, trăim cu impresia că nu ne vom mai îndrăgosti niciodată. Ba chiar ajungem să ne impunem un fel de anorexie sentimentală. Vedem în toți pretendenții defectele, comparându-i cu ex și dacă găsim o asemănare, facem de îndată analogii care să ne țină la distanță.
Probabil că este imposibil să întâlnești un suflet cu care să rezonezi perfect... iar din iubire facem și compromisuri. Dar care este limita compromisurilor?
Fiindcă eu nu aș accepta să trăiesc în compania unui om în fața căruia să trebuiască să fac eforturi pentru a fi așa cum ar vrea...
Nu aș putea trăi alături de un om căruia să fie nevoie să îi arăt mereu de ce aș merita să rămână lângă mine.
Nu aș putea trăi alături de un om în fața căruia să trebuiască mereu să mă justific, un om nesigur, precaut și suspicios.
Nu aș putea trăi lângă cineva care ar trebui mereu convins. Aș rezista un timp, după care aș obosi, m-aș plictisi și m-aș sătura...
Nu aș putea trăi lângă un om care mi-ar oferi sentimente de nesiguranță... fiindcă iubirea nu trebuie să fie păzită...
Присоединяйтесь к ОК, чтобы подписаться на группу и комментировать публикации.
Нет комментариев