Spune-mi că nu mai sunt ceea ce-ți dorești, dar nu mă înșela!

Privește-mă cu ură și aruncă cu reproșuri! Nu-mi zâmbi ca mai apoi să-mi înfigi cuțitul în spate!
Fii sincer cu tine și mai apoi cu mine. Admite că oamenii cresc diferit, că distanța – între două suflete – poate ucide iubirea. Că sufletul îți cere să cauți iubirea în altă parte sau că a și găsit-o deja. Nici măcar nu-mi trebuie alte explicații. Mi-ar fi de ajuns să mă privești în ochi când spui asta – cu aceeași privire pe care o aveai când mi-ai spus primul “te iubesc”.
Nici măcar n-am să mă supăr pe tine. Voi fi rănită – asta-i drept – dar voi învăța să fiu fericită chiar și în absența ta. Pentru că, mai înainte de toate, am fost prieteni. Ne-a legat sinceritatea. Hai să ne dezlegăm unul de altul prin același mijloc.
Nu-mi spune că sunt cea mai frumoasă femeie din lume, dacă nu mă mai vezi așa de-o bucată de vreme. Nu te mai căzni să te uiți în ochii mei în timp ce facem dragoste dacă știi bine că te-ai vrea într-un alt pat. Nu mă mai dezbracă cu declarații de dor și nu mă mai îmbrăca în minciuni că vom fi fericiți până la adânci bătrâneți.
Într-o zi, am să aflu. Nu-mi va fi necesar să văd cu ochii ceea ce simt cu inima, așa că nu te mai căzni s-o suni doar în miezul nopții. Dacă continui în ritmul ăsta o să-ți duhnească hainele a trădare în așa hal încât n-am să mai pot să cred nici cea mai nevinovată minciună. Dacă mă vei trăda o dată, n-am să mai cred nici când îmi vei spune că m-ai iubit sincer.
Știi și tu, de la început, că nu mi-ar fi plăcut să fiu mințită în felul ăsta. Știi și c-au făcut alții înaintea ta – mai bine sau nu. Mi-ai promis c-o să mă duci la fericire, dar pe drum te-ai răzgândit. Eu am luat “te iubesc”-ul ăla ca pe-o invitație la veșnicie. Dar nu-s un copil care să se tăvălească pe jos cu ale sale lacrimi de crocodil fiindcă i-ai promis că o să-l duci la Disneyland, dar apoi te-ai răzgândit.
Să spunem că suntem la 1000 de metri altitudine. Ia-mă de mână, arătă-mi prăpastia ce se cască sub ochii noștri, și spune-mi c-ai să mă ajuți tu să cobor. Pas cu pas, până am să ajung la vindecare. Explică-mi că n-a fost să fie, că m-ai urcat până aici crezând c-ai să mă iubești o viață, dar te-ai înșelat. Nu mă urca la 2000 de metri cu minciuni de dragoste ca mai apoi să-mi faci vânt pentru că ai obosit să te prefaci.