Zâmbet de gheață

Ce a murit, e mort, n-ai cum să-l învii,
Când până și viii sunt actori-stafii.
Nu sparge tăcerea, lasă doar nisipul,
Timpului-artist-să ne șteargă chipul.
Vise risipite și secunde sumbre,
Întuneric, ploi, numai frig și umbre.
Nu mă căuta, nu am ce să-ți spun,
A fost frumos, nu ca acum.
Orice colț de lume are al său cer,
Și orice cer își are micul său mister.
Când o stea se stinge, și cade-n uitare,
Lasă-n urma sa un semn de întrebare.
Soarele răsare și apune iar,
Însă de-acest lucru nu are habar.
Tot așa și lacrimi, udă clipe în viață,
Să le zvânte-un zâmbet, răsărit din gheață.
Autor: Tacu Diana