" Capitolul 28 "

Mă simţeam aşa de bine vorbind cu Adam. Chiar m-a făcut să uit toate
probleme pentru un timp. Mi-a povestit întâmplările amuzante făcute de el
şi de prietenii lui, mi-a povestit despre New York şi mi-a spus că mă va lua şi pe mine cu el într-o zi, şi mi-a propus să mă gândesc să aplic la o
universitate acolo, însă încă mai aveam un an şi nu mă grăbeam cu
alegerea facultăţii.
Când a venit rândul meu să îmi spun probleme, m-am încurcat. Nu
puteam să îi spun tot adevărul, aşa că am încercat să îi spun totul înafara
de Alpha şi marionetele lui care încă încerca să ne facă rău. I-am spus şi că
Max este iubitul meu acum.
- După ce ţi-a făcut? întreabă el, strâmbând din nas. Nu e cam nesimţit?
I-am povestit şi despre aşa-zisul 'pariu' de la începutul prieteniei
noastre şi i-am spus că atunci l-am sunat şi i-am lăsat mesajul. Nu i-am
spus de ce a făcut-o, nu i-am spus ca m-a rănit pentru binele meu, ca să
mă ţină în siguranţă.
- Nu e nesimţit.
- Dar tu ai spus că te-a durut mult când ţi-a spus în faţă că e un pariu.
- Îh, ştiu Adam, ştiu. Dar a făcut asta pentru că avea nişte probleme atunci.
Speram că v-a opri conversaţia aici, însă ştiam cât de curios era Adam.
- Ce fel de probleme? Trebuie să vorbesc cumva cu Justin?
Mi-am întors imediat privirea spre el.
- Nici să nu te gândeşti să scoţi un cuvânt despre asta când Justin e pe
aproape. Nici măcar nu ştiu dacă o să vină acasă. Nu l-am mai văzut de
aproape o lună şi nici nu am mai vorbit cu el.
- O să vină mâine la cină. Doamna C a vorbit cu el să vină acasă, pentru că
am venit eu şi aş vrea să mai vorbesc cu el.
Deja a început să uite subiectul , aşa ca eu am încercat să vorbesc
despre altceva.
- Unde vei sta? îl întreb.
- Aici, spune el, zâmbind. Părinţii tăi mă lasă să stau aici pentru câteva zile.
- Deci nu vei sta mult?
- Nu, doar o săptămână maxim. Dar avem timp să facem tot ce făceam
înainte, nu? Chiar aş vrea să mergem la lac.
- Da, o să avem timp. Şi să vedem cum va fi vremea, poate o să mergem.
Defapt, nu cred că voi puteam merge. Nu eu, cel puţin, şi nu cred că
Adam se va duce singur. Nu era în siguranţă pentru mine să merg în
pădure, la lac, mai ales singură, sau chiar dacă eram cu Adam. El nu ştia
nimic despre mafia şi chiar nu vroiam să îl implic în aşa ceva.
- Deci, ce altceva ai mai făcut? întreabă el, după câteva minute.
Ezitînd puţin, mi-am ridicat mâna stângă şi am dat mâneca la o parte,
arătându-i cicatricile rămase. Prima dată, Adam nu a făcut absolut nimic,
doar s-a uitat la ele, apoi mi-a luat mâna şi a adus-o mai aproape de el. Lea
examinat mai atent, iar după un minut, le-a sărutat de două ori.
- Ai terminat, nu? Nu te mai tai?
- Da, am terminat.
- El... el te-a ajutat?
- Da.
Apoi, luându-mă prin surprindere, a început să râdă.
- Se pare că nu e aşa de idiot până la urmă, nu?
Zâmbind, am răspuns:
- Nu, nu e.
Şi aşa am petrecut întreaga zi. Doar mi-am pierdut timpul cu Adam în
camera mea, sau mai mergeam prin bucătărie să luam ceva de mâncare,
sau mergeam să ne uităm la un film în living, sau mai vorbeam cu părinţii
mei. Eu nu prea am mai vorbit despre viaţa mea, insistam ca Adam să îmi
zică mai mult, pentru că mi se părea mai amuzant şi mă făcea să râd.
Adoram asta. Şi fiindcă nici unul din noi vroia ca Adam să se ducă în
camera de oaspeţi, a adormit la mine în camera, pe podea, într-un sac de
dormit.
Ziua următoare am plecat la şcoală împreună cu Max. Încă nu i-am spus
nimic lui Max despre Adam, şi nici nu ştiam dacă vroiam să fac asta. Ştiam
că el nu va accepta faptul că un alt băiat stă în casă cu mine, în cameră
mea, mai ales când acel băiat era un prieten bun şi vechi.
Orele au trecut repede, iar la prânz am stat la masă cu băieţii şi cu Shay.
Ea stătea lângă Valentino şi îl ţinea de mână, iar eu stăteam între Max şi
Logan. Când Shay s-a dus până la baie, nu am mai pierdut timp şi i-am
întrebat dacă au reuşit să găsească ceva.
- Deocamdată nu ştim decât că îl vrea pe Max în echipa lui cât mai curând,
iar cum el nu vrea, încearcă să îl facă să se răzgândească prin a răni
persoanele dragi lui, explică Drew, iar Brody îi dă o palmă peste cap.
- Ştiam asta deja, răd eu.
- Atunci nu, nu am mai găsit nimic.
- Mda, Valentino încă încearcă să găsească locaţia lor, îl completează
Logan.
- Chiar atât de greu e ?
- Da, se ascund foarte bine, răspunde Val.
- Păi... şi după ce îi găsiţi locaţia ce faceţi?
Toţi au făcut linişte; Max a oftat.
- Avem un plan, dar nu e chiar aşa de bun. Trebuie să ne mai gândim.
- Ce greu eu, şoptesc.
- Nici nu ai idee.
- Nu are idee de ce? o auzim pe Shay, care s-a aşezat din nou lângă Val.
Toţi au tăcut pentru un moment, iar Max a făcut repede o scuză
credibilă, cum că nu voi crede cât de buni sunt cartofii lui prăjiţi. Apoi, toţi
au început să vorbească despre ceva complet diferit. Eu am tăcut, pentru
că aveam deja multe gânduri. Dacă Valentino nu va găsi locaţia? Şi ce se va
întâmpla dacă va găsi locaţia? Nu ştiam nimic, iar ei nu îmi spuneau nimic.
Dar poate exageram şi eu, poate chiar nu ştiau nimic. Nu aveau de ce să îmi
ascundă lucruri.
Dintr-o dată, am simţit o mână pe umăr. M-am întors repede şi l-am
văzut pe Kurt, zâmbindu-mi. Mi-a făcut semn să îi fac loc, iar eu m-am
apropiat mai mult de Max, iar el şi-a pus braţul posesiv pe umerii mei.
- Deci, începe Kurt, chiar trebuie să aflu de la mătuşa când prietenii vechi
vin să te viziteze? De ce nu mi-ai spus că Adam a venit, mai ales că stă la
tine? Ai uitat că el era şi prietenul meu?
Am simţit căldura din obraji şi am ştiut că eram foarte roşie. Mâna lui
Max s-a încordat pe mine, iar eu am lăsat capul mai jos de ruşine. Nu
vroiam ca el să afle aşa. Vroiam să îi zic, dar nu am avut ocazia. Când am
deschis gura să spun ceva, Max m-a întrerupt.
- Adam? Cine dracu e Adam?
Dinou am deschis gura să ăi răspund, dar Kurt a fost mai rapid:
- Prietenul ei cel mai bun.
M-am întors spre el şi i-am fulgerat o privire urâtă, iar el s-a ridicat de pe
scaun.
- O să vin pe la voi, să îl vizitez. Acum, pa! spune repede, plecând înapoi la
masa lui.
M-am uitat la Max, iar el se uita numai la mine, Şi-a dat mâna jos de pe
umerii mei şi s-a ridicat de pe scaun şi a început să meargă spre ieşirea din
cantină, făcându-mi semn să îl urmez. Am fugit şi eu după el. Am ieşit afara
şi ne-am îndepărtat de elevii care erau acolo. Ne-am dus lângă copacul
meu; acolo unde obijnuiam să merg înainte. Max s-a pus în faţa mea şi a
luat o gură mare de aer, să se liniştească. Era puţin roşu la faţă.
- Crystal, ai să îmi spui ceva? mă întreabă.
- Cel mai bun prieten al meu, Adam s-a întors.
- Şi vrei să îmi spui şi altceva?
- O să îţi zic totul de la început, bine? am spus, iar când el a dat din cap, am
continuat. Mai ţii minte când ţi-am spus că prietenul meu cel mai bun s-a
mutat în New York, iar noi doi am pierdut legătura? Ei bine, ieri m-am trezit
cu el la mine în cameră. Prima dată am fost foarte supărată pe el, apoi el
mi-a spus de ce nu a mai vorbit cu mine, l-am iertat, şi totul este în regulă
acum.
- Păi, spune el, după căteva momente, stă la tine?
- Da. Nu are unde sta altundeva, iar părinţii mei sunt încântaţi de ideea
asta. Ne cunoaştem de cănd era mici, deci asta nu e o problemă pentru ei.
L-am văzut dinou încordându-se, iar eu mi-am aruncat mâinile în jurul
gâtului lui imediat, încercând să îl calmez. El m-a tras mai aproape,
punându-şi măinile pe talia mea. Şi-a îndropat faţa în părul meu.
- Sunt gelos, şopteşte.
- Nu ai de ce. Adam este doar un prieten, nu îl plac. Poate o să ţi se pară că
suntem puţin cam prea apropiaţi, dar îţi promit că nu este şi nu va fi nimic
între noi. În plus, el ştie că suntem împreună.
- Bun.
După şi-a pus buzele pe ale mele, sărutându-mă pasional.
¤¤¤
Când şcoala s-a terminat, am plecat acasă cu Max, care vroia să îl
cunoască pe Adam. Asta mă neliniştea, pentru că îmi era frică de reacţiile
lor. Deşi i-am spus lui Max ca nu are de ce să fie gelos, încă nu era de acord
cu el stând în aceaşi casă cu mine şi nici nu i-am zis că a dormit la mine în
cameră. Şi nici vroiam să îi zic, ştiam că va ieşi foarte urât. Iar Adam - nu
prea mă temeam de reacţia lui. El era mai liniştit.
Ajungând acasă, am sărit de pe motorul lui Max şi înainte să intru în
casă i-am reamintit că trebuie să fie politicos, mai ales că mama este în
casă. Am mers în camera mea, unde l-am găsit şi pe Adam. Stătea în pat,
cu leptop-ul în poală. Când s-a uitat la noi, a zâmbit şi s-a ridicat din pat. Sa
dus către Max, cu mâna în aer.
- Tu trebuie să fi Max, spune el. Eu sunt Adam.
Max dădu măna cu el.
- Da, sunt Max, iubitul lui Crystal, spune el, accentuând cuvântul 'iubitul'.
Adam a început să zîmbească.
- Ştiu că eşti iubitul ei, mi-a povestit multe despre tine. Mă bucur să te
cunosc.
Max se aruncă în pat şi l-am văzut trăgând cu ochiul la ecranul leptopului.
S-a încruntat pentru un moment, după care s-a uitat la Adam.
- Te joci Fifa?
Adam s-a dus lângă el şi imediat a început să povestească tot ce ştia
despre Fifa şi despre alte jocuri. Max îl asculta cu atenţie mereu.
Măcar se înţelegeau.
¤¤¤