Atît mi-i dor de SATUL meu.
Prieteni, rude și săteni,
"Rojoc", "Țigancă" și "Luceni"
Cireșe coapte din "Dumeni".
Că- mi vine adeseori să plîng
Și în versuri Plaiul să mi-l cînt.
Mi-i dor de vii și de livezi...
De dealuri, ce in jur îi vezi,
Mi-i dor de văi, cîmpii și lunci,
De mere, struguri și de nuci...
Mi-i dor de iazuri și izvoare,
De brazde, trase de tractoare.
De centrul nostru amenajat
Și de Biserică din sat...
Mi-i dor de toate și de toți,
Mai mare dor să ai - nu poti!