Cică noi doi nu putem fi străini, nu după tot ce am trăit împreună.

Și atunci de ce mama dracului ne purtăm ca doi străini? Adică da, poate că circumstanțele, timpul și anii ne-au despărțit și îndepărtat, dar totuși, am petrecut niște luni împreună, ne-am sorbit din priviri, ne-am făcut ziua mai frumoasă unul altuia, nu? Am petrecut atâtea momente frumoase împreună, nu e păcat de ele? Să dăm cu piciorul la tot? Și ce dacă nu mai formăm un cuplu? Și ce dacă nu ne-am mai vorbit de atât de mult timp? Da, normal că sentimentele ce ni le purtam au dispărut. Ne-am îndrăgostit și atașat de alte persoane, dar asta nu înseamnă că nu putem fi amici... Ce ciudată e viața asta, nu? Astăzi ești pentru o anumită persoană totul, iar peste câteva luni nici nu vă mai salutați măcar!