”E departe de a fi perfectă!

”
"Sânii ei sunt prea mici!"
"Are fundul plat!"
"E prea grasă!"
"E prea slabă!"
"E urâtă!"
"Uită-te la dinții ei!"
"E prea scundă!"
"E prea înaltă!"
"Se îmbracă asemenea unei curve!"
"Nu știe să se îmbrace!"
"Vergeturi! Ce scârbos!"
"Are pielea prea închisă la culoare!"
Dar, există un lucru pe care-l nu-l vedem niciunul dintre noi.
Este un om.
Are emoții.
Comentariile noastre o fac să se simtă nesigură.
O doare.
Chiar și fără remarcile noastre, ea știe deja aceste lucruri. Subliniindu-le, nu facem nimic altceva decât să-i facem și mai mult rău. Poate că nu recunoaște, dar ea crede lucrurile ce le aude. Nu doar că-i frângem inima, ci îi frângem întreaga ființă. Și o ființă frântă se vindecă mai greu decât o inimă frântă.
Nu va fi perfectă.
Nici noi nu vom fi vreodată.
Doar pentru că ea nu corespunde ideii noastre de frumusețe, nu înseamnă că e urâtă. Fiecare femeie este frumoasă în felul ei.