Sus, pe malul Nistrului

paşte calul rusului
paşte flori şi iarbă grasă
îi sătul şi vrea acasă
Duce dor de stepa lui
din ţara moscalului
ar pleca dar nu prea poate
rusia-i tare departe
Tot călcând moşiile
i s-au ros potcoavele
hai, măi, fraţi, să ne unim
calul să i-l potcovim
Unde-i unul nu-i putere
la necaz şi la durere
unde-s mulţi puterea creşte
şi duşmanul nu sporeşte
Frumos îi şade oricui
acasă, în ţara lui
c-aşa-i dat de dumnezeu
orice neam cu locul său
Măi rusule, nu spera
Moldova nu e a ta
nu a fost şi nici n-a fi
cât în lume-om mai trăi