Iubirea mea nu trebuie să iasă la suprafaţă pentru a supravieţui,

Ea trăieşte în tine şi în mine,
Ea respiră în tine şi în mine
Oriunde ne-am afla în lume,
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii,
Indiferent de fusuri orare şi aurore boreale
De eclipse de lună sau de soare,
Parţiale sau totale, de fluxuri şi refluxuri de mare
Aşa se întâmplă când sentimentele străbat vremurile
Fără să ne pese de minus şi plus infinit
Dragostea noastră stă într-un singur punct.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii,
Prin sufletele noastre trăieşte adormita Atlantidă
Tresărim uşor când prin dreptul ferestrei
Trec nepăsătoare şi reci erele glaciare,
Dar noi, supravieţuitori şi tandri,
Privim orizonturile, depărtările, nesfârşiturile
Fără să ne fie teamă, şi tocmai de aceea
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii
Cu rugămintea să fie dat ceasul cu o oră înainte
Iar dacă nu se poate, nu poţi să te joci cu evenimentele planetare,
Măcar întâmplarea să aibă loc în anul ăla care are o secundă în plus.
Am să te iubesc până la sfârşitul lumii...