Vreau să fim iar împreună!

Capitolul:5
Dimineaţă m-am trezit şi m-am îmbrăcat cu o perechie de pantaloni tip soldăţesc, un tricou verde şi un cardigan verde.
Apoi am plecat la şcoală. Mergeam şi brusc cineva mia pus o uşoară piedică.
-Cine? Spun eu uşor enervată. Dar mă întorc şi văd cu un zâmbet pe faţă, sigura mea prietena Emilia.
-Eu sunt... Spune şi începe a râde uşor.
-M-am speriat... Spun, încercând să ascund faptul că am crezut că este Max. Sincer, chiar am crezut că e el, doar el mă poate urmări fără să vreu.
Am mersi împreună şi am vorbit despre diferite lucruri. Am vorbit despre proiectul pe care l-am avut pentru azi. A fost greu, tema era destul de grea. Apoi vorba a trecut la Max. Am discutat despre faptele lui legate de mine. Apoi am ajuns la şcoală.
Am plecat la ore, ajunsă acolo m-am aşezat la locul meu. A sunat la ore. Apoi lângă mine s-a aşezat Max.
-Ai făcut proiectul? Întreb eu rapid. Dă foile. Spun eu.
-Păi... Ştii?... Foile... Spune trecând cu mâna prin păr.
-Nu ai făcut aşai? Spun eu.
-Pai... da.
-Of, bine că l-am făcut în întregime. Spun şi din geantă scot încă trei foi care completează proiectul.
-Măi... Spune el şi întinde mâna.
- Şi acum ce facem? Nu ai făcut nimic la acest proiect.
-Bine, spune că nu am făcut nimic, oricum sunt deprins să primesc note mici...
-Bine.
Profesoara ma scos la tablă să prezint proiectul.
-Dar Max?
-A lucrat şi el, dar a spus că nu se pricepe la prezentat, aşa că prezint doar eu.
-Bine. Te ascult.
Am prezentat proiectul timp de 10 minute. După ce am luat ochii de la proiect m-am uitat la ea. Părea satisfăcută.
-Bine, a fost bine. Ai 10. Iar Max 8.
-Bine. Mulţumesc.
Am trecut la loc. M-am uitat la Max şi iam văzut faţa uimită.
-Ce e?
-E primul meu 8...
-Şi ce?
-Îţi sunt dator...
-Bine.
Apoi m-am întors şi mi-am îndreptat privirea spre tablă.
***După ore***
Mă duceam acasă shi iarăşi drumul mia fost tăiat de Max.
-Hey...
-Ce mai vrei?
-Vreau să îţi mulţumesc pentru notă...
-Bine, mulţumiri acceptate.
-Nu, vreau să te invit azi la club.
-Bine. Eu plec mă grăbesc acasă.
-Bine, la 18 în faţa blocului vin să te iau...
-Bine.
Am plecat acasă, ajunsă acolo m-am pus pe pat şi am adormit. M-am trezit la ora 16. Am pregătit rapid ceva de mâncat shi am mâncat. Apoi am plecat la duş, am făcut un duş rapid. Apoi m-am îmbrăcat întro rochie roşie, iar părul lam lasat liber pe spate.
Apoi am anunţat părinţii şi am plecat jos în faţa blocului, îmi place să fiu punctuală. Am stat acolo 15 minute apoi în faţa mea a apărut o maşină roşie, în care era Max.
-Bună, îmi spune el, privindu-mă din cap până în picioare, analizâmdu-mă atent, ceea ce nu îmi dădea confort.
-Deci? Unde mergem? Spun eu în timp ce mă urc în maşină. Mi-am pus centură.
-Vei vedea. Spune şi goneşte maşina.
Mă uitam pe geam la drumul care fugea contra noastră, mergea atât de repede încât nici nu observam nimic.
Peste ceva timp, am ajuns în faţa unui club, în care muzica se auzea de afară.
Nişte grupuri de persoane fumau, iar acel fum înconjura localul. Nu sunt obişnuită cu aşa ceva.
-Poate mergem în altă parte? Spun eu cu speranţa că va accepta.
-Hai aici, îţi va plăcea.
-Bine.
Spun şi păşesc pe urmele lui uşor intimidată de privirile tuturor. Intrăm în club şi un miros de alcool şi de fum îmi inundă nările. Câteva fete dansau pe mese, aproape goale, sau cu fustele la jumate de fund, iar alţii acompaniindule sau filmândule. Câtă minte să ai ca să ajungi aşa?
L-am urmat pe el până am ajuns la o masă cu cunoscuţi. Erau ceilalţi populari ai şcolii, şi încă nişte fete.
-Salut bro. Spune unul către Max.
-Salut. Le răspunde uşor, apoi s-a aşezat la masă. Vino aici, cuvintele lui atrăgându-mi atenţia. Apoi făcând ce mi s-a spus.
-Deci ne faci cunoştinţă, spun nişte băieţi necunoscuţi mie.
-Ea este Mădălina... Spune el către ceilalți.
-Bună păpuşă.
-Care păpuşă? Ţia zis el cum mă cheamă...
-wo. Este şi rea.
-Gata băieţi...
-Eu mă duc la baie... Spun eu.
-Merg şi eu. Spune o fată, care nu prea a scos vreun cuvânt.
Am ajuns la baie, şi mi-am dat cu puţină apă pe faţă, pentru a alunga nervii.
-Eu sunt Bianca... Spune ea şi întinde mâna spre mine.
-Mădălina , spun şi îi apuc mâna, fluturândo uşor.
-Ce e între tine şi Max? Spune ea uşor cu seriozitate.
-Nimic, dacă îl placi, poţi să îl iei nu am nimic cu el...
-Nu, eu am iubit. Doar că Max nu este chiar atât de bun, după cum pare.
-Mulţi mi-au spus asta...
-Îţi spun doar pentru că mi-ai părut simpatică şi nu vreau să te rănească.
-Ms. Putem fi prietene?
-Desigur.
Apoi am râs un pic, apoi am plecat înapoi. Ajunse la masă ne-am aşezat la masă la loc. Privirile celorlalţi erau aţintite spre mine, lea povestit,cred ceva Max.
Prietenul lui Bianca ia şoptit ceva la ureche, apoi urmând ca aceasta să îşi întoarcă privirea spre mine, parcă cu milă.
Am stat toată seara, fumul de ţigară şi de alcool ma inundat, ceea ce îmi dădea greţuri. Am ieşit afară.
Am luat aer adânc în piepit şi parcă greţurile plecară. Am dat să mă întorc dar mam ciocnit de trupul lui Mike, este un trup mare, care mă acoperea uşor.
A mers spre mine, până ce m-am lipit cu spatele de peretele rece. Mi-a suflat uşor pe gât cu nările, apoi luând aer puternic, aflându-mi mirosul uşor de portocală şi zmeură. Apoi atingâmdu-mi uşor gâtul mângâindu-l.
-Ce vrei? Lasă-mă. Spune eu, dar el continua cu mişcări absurde asupra corpului meu.
Apoi uşor mia atins piciorul mângâindul de sus în jos, ceea ce îmi făcea discomfort. Dar iam îndepărtat mâna rapid.
-Eşti prostuţă... Chiar nu observi? Spune el uşor la ureche, apoi mă privi în ochi adânc, se vedea că e ameţir un pic. Şi vorbea parcă cu teamă.
-Ce? Ce să observ? Întreb rapid, iar acesta face o pauză prea mare dintre cuvinte.
-Spune... Spun eu şi încerc să mă sbat din strânsoarea lui.
-Chiar nu percepi? Cum se...