Apoi m-am dus în sala cu aparate. Am început cu nişte exerciţii de elasticitate, apoi am alergat un pic. După ce am alergat 5 km, m-am dus la sacii de box. Îl căutam cu privirea pe Dan. Dan este antrenorul meu la box. Nu îl găseam nicăieri. M-am pornit spre vestiarul băieţilor. Am intrat nu era nimeni. Eu: Dan? Eşti aici? Nu a răspun nimeni, am dat să ies de acolo dar am auzit o uşa, era uşa de la baie, am crezut ca e Dan. Eu: În sfârşit, te cau... Dar amuţit când am văzut cine era acolo. Era Max la bustul gol abia ieşit din duş. Picăturile de apă i se scurgeau pe abdomenul bine lucrat, care scotea la iveală 8 pătrăţele bine conturate. Max: Ce e? Spune venind ameninţător spre mine. Eu: Îl căutam pe Dan, dar văd că nu este. Spun şi dau să deschid uşa să ies, dar Max trânteşte uşa înainte să o deschid bine. M-am întors cu faţa la el. Şi-a pus mâinile pe perete deasupra umerilor mei. Eu: Ce vrei? Lasa-mă. Max: Ca de nu ce? Spune şi pune mâna lui stângă pe coapsa mea. Eu: Asta... Spun şi îl pălesc între picioare, doar că nu tare, nu vreau să ajung criminală. Eu: Să ştii că cu mine nu o să îţi meargă astfel de lucruri. Max: Mai vedem... Spune în timp ce se vaită de durere. Am ieşit nervoasă de acolo. M-am uitat prin sală şi l-am zărit pe Dan Eu: Omule pe unde umbli? Dan: Scuze , am fost şi am băut o cafea. Eu: Bine, hai să începem. Dan: Ok. Mi-am pus mănuşile pe mâini. Mi-a arătat cu nou fel de a păli. Am început să lovesc sacul. Dan: Ce-i cu tine? Mai cu forţă... Eu: Offf. Dan: Hai facem aşa, te gândeşti la o persoană pe care o urăşti tare... Eu: Nu ştiu... Mă gândeam şi în faţa ochilor mi-a căzut Max. Eu: Gata, am găsit. Spun în timp ce mă uitam urât la el. Dan: Super. Acum gândeştete că acest sac defapt este acea persoană. Haide, loveşte... Eu: Aha. Mi-am imaginat că în faţa mea este Max, apoi mi-am amintit incidentul de mai devreme. Apoi am început să pălesc din toate puterile, cu pumnii cu picioarele. După vreo 10 minute: Dan: Hoo, o să rupi sacul acesta, e bun, dar un picuţ mai încet. Cine e acea persoană? Se vede că te-a enervat. Eu: Enervat e puţin spus. Şi îi mai dai vreo 2/3 pumni la sac. Apoi m-am dus şi am băut apă. M-am întors înapoi la sac. Nici nu am observat când am transpirat. Sunt udă pe tot abdomenul. M-am încordat mult la pălituri şi astfel mi s-au conturat bine pătrăţele. Am fost întreruptă de telefonul lui Dan. După ce a terminat de vorbit a venit la mine. Dan: Scuze eu trebuie să plec, nu-i nimic. Eu: Nu. Poţi să pleci. Dan: Mersi vom recupera vineri... Eu: Ok. El a plecat iar eu am rămas singură în faţă cu sacul. I-am mai dat câteva lovituri, apoi mi-am scos mănuşile şi le-am pus înapoi în geantă. M-am dus în vestiar şi m-am spălat pe faţă. Nu m-am mai schimbat în alte haine, aşa cum eram îmbrăcată mi-am pus ghiozdanul în spate şi am pornit spre casă. Mergeam cu nasul în telefon, nu am observat silueta de om care se ţine după mine. Când am obsert-o am mărit pasul ca să mă conving că se ţine de mine,şi am observat că a mărit pasul după mine. Atunci m-am oprit un pic în loc. Apoi brusc m-am întors. Eu: Cine eşti şi de ce mă urmăreşti? Spun către acea persoană. Dar ea nici să se clintească, stătea cu nasul în telefon. Eu: Hey. El: Cu mine vorbeşti? Este întuneric nu îi văd faţa, dar glasul îmi e cunoscut. Eu: Nu, vorbesc cu umbra mea... Cine eşti? El: Umbra ta. Eu: Haha, ce fază bună. M-am dus lângă el şi i-am întors capul spre lumină. Când am văzut cine este m-am enervat rău. Era Max care rânjea din toate colţurile gurii. Eu: Aaaaa. Am ţipat, dar nu aşa tare ca să mă audă toţi. Max: Ce e? Eu: Mai ai să mă scoţi din simţuri? Max: Aham. Eu: Boule. Şi mă întorc să plec dar... Iată încă un capitol aşteptat sper să vă placă.