👑 Iadul Singurătății- ❌

Unii își caută, disperați, sufletul pereche, fiind în stare să renunțe la tot pentru a-l găsi. Iar alții care l-au găsit își bat joc de omul care îi iubește mai mult decât pe propria persoană. Însă, într-o zi, dacă nu înveți să iubești pe cine ai, viața te va învăța cea mai dură lecție - să iubești pe cine ai pierdut. Așadar ... trage tu concluziile despre ce ar trebui să faci.

Te iubesc,sau poate te-am iubit, Sau poate te-am iubit candva, Tu esti o soapta de dor Ce nu te pot uita. Nici nustiu cum sa procedez, Cand te vad in preajma mea Nici nu te pot atinge, Si nici imbratisa. Cand treci pe langa mine  As vrea sa te opresc, Sa-ti spun ce dor imi este, Si ce mult te iubesc. Plangea inima-n mine, Plangea tot mai des Vazandu-te pe tine, Plecand incet,incet. Nu te-am oprit iubite, Si n-am spus un cuvant, Pleaca-n voia sortii Si nu mai reveni nicicand.

Din pacate, fiecare dintre noi cunostem ura.Fiecare am fost tradati.. fiecare am suferit si am urat si mai mult. De ce exista acest sentiment? Stim cu totii ca ura se naste din iubire si ca intre cele doua exista doar un pas.Cat de intens poate fii acest sentiment? Si ce inima are persoana care provoaca ura? Adica, are inima? … Sau scrupule ? Are o piatra in loc de inima. Ma intreb ce e in mintea lor, cand le vad acel zambet machiavelic pe chip, fiind constienti ca fac rau altor persoane. De ce exista? De ce traiesc? De ce au o sansa la viata si la fericire? Altii doar viseaza la astfel de clipe… Nu sunt rasista, dar imi permit sa spun ca ar trebuii sa fie toti inchisi intr-un loc in care nu

Te duci copilarie... Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci Te duci, copilărie, și nu te mai întorci Nu mai există basme, nici eu nu mai exist Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist S–au inventat claxoane, adio zurgălăi Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini Te duci, copilărie, și devenim haini Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei Te duci, copilărie, pe toate mi le iei Din

Și încă o iubire se pierde-n trecut Suflete moi, suflete fără scut Călcate-n picioare, nu strigă, ajutor Să rămâi e greu, să pleci e ușor Hmm, și pașii sunt grei, și ochii sunt plini De lacrimi ce nu vor cădea pe asfalt Căci ziua de azi va lua cu asalt O sută de zile ce vin Și noi ne topim sub focuri Sub focuri de arme reci Se rup jurăminte cand vezi Cât este de simplu să pleci

Я Люблю Тебя, Солнышко, слышишь? Каждой клеточкой нежной Души. Моё Сердце с Тобой только дышит. Без Тебя тихо плачет в ночи. Я Люблю Тебя, Солнышко, знаешь? Так безбрежно, бездонно Люблю! Ты Родной Мне уже, понимаешь? Я Тебя не отдам никому! Ни ветрам, что кружатся над нами, Ни луне, той, что в небе ночном. Ты всю Жизнь Мою занимаешь, А ведь Мы один раз лишь живём! Ты Судьбою Мне посланный свыше. Для Меня Ты — Родная Душа. Я Люблю Тебя, Солнышко, слышишь? Жду.Скучаю. Навеки Твоя.

Ai distrus raiul cu serafimi cu tot. Ti-ai umplut sufletul cu cadavru de mort, Ingerul din tine amurit, sau......... poate e ranit?

Afara-i frig si e uscat si trist, Deja de vara nu mai stiu , Nici nu mai stiu de ce exist, Cand sufletul mi-e-asa pustiu. Oricum iubirea m-a uitat, Singuratatea nu-i usoara, Si ma cufund treptat,treptat In intunericul ce ma-nconjoara. Eu stiu ca luna ma-ntelege Si suferinta crunta-mi vede, Doar ea nu vrea sa ma renege, Si ea-mi vegheaza si ma crede. Un drum pustiu am strabatut, Si flori erau doar maracini, Un ghiocel firav am vrut, Dar m-am lovit numai de spini. Norocul apucase un alt drum Si nu l-am intalnit vreodata, Numai durerea mi-e sortit-acum, Iar poarta fericirii-i ferecata. Iubirea e acum numai un vis, Din intuneric mi-as dori sa plec, Dar sa zambesc mi-e interzis Si-n marea de

Cand mi te apropii, Inima-mi tresalta Si atunci cand pleci Sufletu-mi lacrima, Lacrima dulce si clar Inrobit intr-al iubirii amar Cuvantul tau de diamant, Ca un gol si pustiu neant. Vocea ta lingusitoare Privirea-ti mangaietoare Tradatoare ma ataca Sufletu-mi sa-mi desfaca. Sarutul tau fermecator Este doar prefacator, Gandul tau nu-mi apartine Te gandesti la orisicine. Cu prezenta m-amagesti, Cu absenta ma ranesti. Nu esti nimic din ceea ce pretinzi a fi, Fara minciuni nu poti trai o zi. Cu buzele tale doar pronunti, Minciuni ce ard ,minciuni fierbinti. Cuvinte negre fara sens, Spuse doar din interes.

Na-m sa privesc in urma mea. Nici nu mai vreau sa cer iertare, Caci tot ce-a fost frumos candva, Azi, trecator si gol imi pere. Nu-mi pare rau ca te-am iubit, Acum privesc cu nepasare. Din ce-am visat si ce-am trait, Azi trecator si gol imi pare. Nu pot sa zac ca-ntrun mormant, Ai fost si zeu,ai fost si soare, Te-am adorat, te-am prea... marit, Azi est un gol si-o nepasare.