Umor

La fântâna părăsită, De iarbă acoperită. O bătrână și-un moșneag, Stau în sapă și-n toiag! Nici nu șed și nici nu sapă, Ochii-n lacrimi și-i adapă! Crești copii pe necăjești, Se fac mari de părăsesc! Se duc pe la casa lor, Te lasă cu foc și dor! Mai veniți, copii, pe-acasă, Să vă strâng pe lângă masă! Să vă tai pâinea în cinci, Cum făceam când erați mici! Să vă mângâi cu blândețe, Să mai uit de bătrânețe! Și să vă uitați la noi, Că o s-ajungeți și voi! Un moșneag și o bătrână, S-așteptați lâng-o fântână!